Reporterii ZDG: „Ne-au înconjurat şi ne-au luat la harţă”
Luni seara am plecat «pe Munceşti», unde „se începe totul», după spusele însoţitorilor de vagoane. Pentru cineva care nu a mai fost «acolo», este greu de găsit. Este la ieşirea din oraş, un loc izolat, ferit de ochii lumii, dar împânzit de câini vagabonzi. Deşi teritoriul este îngrădit, poate intra oricine. Acolo stau trenurile până a veni în gară şi tot acolo se fac toate încărcăturile şi înţelegerile. Tot acolo este şi biroul lui Gheorghe Moraru. În faţa blocului administrativ, ne-a sărit în ochi un «Lexus» luxos şi un «Mercedes», deşi scump, modest în comparaţie cu primul. Minute în şir ne-am întrebat cui ar putea aparţine.
După o oră de aşteptare, la 17.50 pe teritoriul Direcţiei «Deservirea Călătorilor» a intrat un microbuz alb. Această acţiune părea o rutină pentru cei implicaţi: paznicii au ridicat bara de protecţie de la intrare, iar câţiva oameni care aşteptau la poartă s-au pornit, cu câteva minute înainte ca microbuzul să ajungă, spre trenul Chişinău—Moscova, care se afla pe linia a doua, pregătit pentru drum. Spre acelaşi tren s-a îndreptat şi automobilul. În dreptul fiecărui vagon, acesta staţiona pentru câteva secunde, timp în care 4 tineri cu vârste cuprinse între 20 şi 25 de ani aruncau din fugă în vagoane saci plini cu sticle.
Era întuneric. Ne-am apropiat de ei, dându-ne drept persoane care ar dori să plece la Moscova fără bilet, dar şi să transporte vin. Aceştia ne-au privit suspect fără a se opri din lucru. Microbuzul, fără scaune în salon, era plin ochi cu saci în care erau sticle. Mirosea a vin. După minute de ezitare, am reuşit să facem o fotografie. În beznă, lumina de la aparat a scos afară câţiva însoţitori furioşi şi i-a enervat pe cei 4 care descărcau marfa. În câteva clipe ne-au înconjurat şi au început a ne hărţui. Pe un ton ameninţător, ne-au întrebat cine suntem şi de ce am fotografiat, ameninţându-ne că ne distrug telefoanele. După ce le-au verificat şi au văzut că în ele nu sunt fotografii cu ei în toiul acţiunii, s-au înmuiat şi ne-au cerut să fim atenţi pe viitor. După minute bune în care am vorbit cu ei, până la urmă au plecat, fără a mai da de aparatul foto cu pricina.
Am rămas în compania unui însoţitor de vagon. I-am spus că am fi interesaţi să mergem fără bilet la Moscova şi că avem şi mai multe sticle de vin. După un mic interogatoriu, acesta ne-a întrebat preţul pe care suntem dispuşi să-l plătim. Anterior, pentru a ne înţelege cu preţul, ne-a spus să ne apropiem de vagonul nr. 13. Dacă poliţia este interesată, numărul de înmatriculare al microbuzului este IL AO 797 şi practic în fiecare seară în jurul orei 18.00 este la datorie.
