Premianta Nobel Herta Muller a avut mamă din Basarabia
Alegerea Academiei Suedeze pentru Premiul Nobel pentru literatură s-a oprit, anul acesta, asupra scriitoarei germane de origine română Herta Müller, „pentru onestitatea prozei în care descrie un peisaj al dezrădăcinării”. Dezrădăcinarea a fost, se pare, obsesia vieţii Hertei Müller, născută la 17 august 1953, în Niţchidorf, lângă Timişoara, scrie ziarul Libertatea, menţionând că mama acestia se refugiase din Basarabia.
O dezrădăcinare venită, mai întâi, din statutul de refugiat basarabean al propriei mame, din prizonieratul tatălui, fost combatant în armata germană în al Doilea Război Mondial, şi din statutul de „străin” cu care a fost privită din cauza etniei sale germane.
Intrată ea însăşi în vizorul Securităţii ceauşiste prin apropierea de grupul „Aktionsgruppe Banat”, format din studenţi şi scriitori de etnie germană cu o atitudine protestatară la adresa regimului, a refuzat colaborarea cu aceasta. Au urmat şicane, concedieri, trimitere la muncă într-o fabrică, pentru „reeducare”, filări, interogatorii şi un dosar gros în care, mai târziu, Müller avea să o descopere printre turnători chiar şi pe cea mai bună prietenă a sa. Cine ştie care i-ar fi fost destinul dacă, în 1987, nu ar fi ales să plece în Germania Federală, într-un moment în care Ceauşescu „vindea” cetăţeni români de altă etnie multor ţări.
Securitatea a trimis-o să lucreze în fabrică
Mai puţin cunoscut e însă faptul că Herta a visat în tinereţe să devină cu totul altceva decât scriitoare: coafeză sau croitoreasă! „Provin dintr-o familie de oameni simpli; părinţii mei erau ţărani. Când eram copil, i-am admirat întotdeauna pe cei din ale căror mâini ieşea un lucru bine făcut. Mult timp mi-am dorit să fiu coafeză sau croitoreasă. Au fost dorinţe care m-au urmărit”, declara scriitoarea, în 2003, pentru „România literară”. Din fericire, destinul a condus-o către literatură şi, de miercurea trecută, către Premiul Nobel.
