OPINII: Moş Crăciun face politică. Este socialist
Cu Moş Crăciun ne întâlnim 365 de zile pe an. În America, el îţi bate la uşă. Dacă îi deschizi, turuie despre un chilipir de care nu ai nevoie, al cărui preţ se termină cu 9.99. Dacă nu îi deschizi, îţi umple cutia poştală, îţi intră prin ecranul televizorului, prin telefon sau prin vocea vecinilor care „au auzit de undeva”. Modelul a fost preluat de toată planeta. El se extinde de la mâncarea pentru câini până la serviciile financiare. Totul e să ai senzaţia că ţi se face un cadou, o favoare, devii un iniţiat. Ţi se divulgă un secret.
Moş Crăciunii învaţă prin diverse şcoli, mai mult sau mai puţin înalte, cum să te facă fericit că ai ce nu ţi-ai dorit.
Există şi autodidacţi. La noi în Balcani trebuie să te temi dacă auzi „se rezolvă, nu-i nicio problemă”, urmat de „ne înţelegem noi!” când pui întrebarea timidă despre preţ.
După ce ţi-a reparat ţeava, ţi-a zugrăvit peretele sau ţi-a schimbat balamalele, îţi spune „dai şi matale cât crezi”. Sigur ai de-a face cu Moş Crăciun! Ştie că o să-l chemi şi data viitoare. Data viitoare e aproape. A avut el grijă. Cum toată lumea e adepta principiului „las’ că merge şi aşa”, afacerile se duc şchiopătând sănătos înainte.
La Londra, Moş Crăciun e respectabil. „Established 1789″ e semnul tradiţiei, al acumulării de cunoaştere. Parfumul istoriei face cadoul mai scump.
Pipa desenată de un designer italian e fabricată de un robot industrial, dintr-un lemn exotic învechit la microunde. Important e că tu crezi că Sir Richard Drake, piratul furând în numele reginei, avea una la fel.
La Paris, gestul de a vinde e mai exuberant, mai mediteraneean, festiv şi colorat. Vorbăria multă, politeţea şi lăudăroşenia îţi scot cu viteză şi eficienţă banul din buzunar. Pleci fericit.
La Köln, la Frankfurt sau la Stuttgard, explicaţiile sunt tehnice, serioase, convingătoare, scurte şi la obiect. Copiii sunt întrebaţi invariabil: „Ai fost cuminte?”. Aşa devin soldăţei disciplinaţi şi fertili ai Vaterland-ului. Că e milităros sau industrial, nu are importanţă. Nu întâmplător tot nemţii sunt cei care au dezvoltat ideea de Moş Crăciun instituţional. Moş Bismarck, acum aproape 130 de ani, a introdus sistemul de pensii de stat. Înaintea lui Ponzi şi Madoff a legiferat o schemă piramidală.
Sistemul a funcţionat. La acea vreme, populaţia Germaniei avea o medie de viaţă de 45 de ani, iar la pensie se ieşea la 65. Ideea prusacă a sedus Europa. Azi, continentul e în prag de faliment, oamenii se încăpăţânează să trăiască mai mult. Între timp, Moş Crăciunul-stat aplică schemele piramidale la toate cele. S-a transformat pe nesimţite într-un tâlhar instituţional. Ia impozite şi face cadouri.
Moş Crăciun face politică. Este socialist. Dă sporuri, dă subvenţii, dă pensii, dă tratamente, dă gratuităţi de tot felul. Nu dă de la el. E furăcios prin lege. Mai gravă devine boala când pulpana lui Moş Crăciun ascunde turme de rinoceri care iau şi dau de capul lor. Iau ca să dea şi dau ca să ia. Se dezvoltă o economie paralelă, în care preţurile sunt la bunăvoia birocraţilor.
Ea deformează piaţa, naşte penurii şi mulţimi de asistaţi. „Orice guvern ai instala în Sahara, în cinci ani se va naşte o criză de nisip”, spunea cu multă dreptate, în urmă cu 40 de ani, Milton Friedman. Aceasta este istoria statului social european, cu rădăcini în epoca seniorilor ce-şi apărau supuşii şi le puneau bir pe muncă. Baronul a devenit Moş Crăciun, personificat în politicianul care promite pentru a fi ales. Statul comunist nu a fost decât un Moş Crăciun utopic. A dus sistemul la paroxism. Oamenii ar fi trebuit să trăiască doar din cadouri, rezultate din graţia divină, controlată de Big Brother. Cine nu crede e reeducat, cine nu se supune este eliminat. Moş Gerilă era un criminal. Totuşi, majoritatea românilor cred că el avea şi părţi bune, iar unul din cinci ar face chiar schimb de moşi.
La fel de utopic vorbim azi de tranziţie la capitalism. De fapt, omul nou se îndreaptă fericit şi încrezător către comunismul mai blând al Europei unite.
Cu siguranţă, societatea de consum nu este nici cea mai bună, nici cea mai frumoasă dintre lumile posibile. E preferabilă însă utopiei reglementate. Aceasta ne duce de unde am plecat.
În jurul pomului lăudat vom cânta cu toţii în cor „Trăiască Moş Crăciunul multilateral dezvoltat!”
Dinu Patriciu, adevarul.ro
