OPINIE: Moldova: Back in the USSR
“Back in the USSR”, melodia trupei Beatles despre bucuria întoarcerii “acasă” în Uniunea Sovietică se potriveşte tot mai mult cu cee ce se întâmplă în R. Moldova, unde comuniştii şi democraţii s-au aliat pentru a demonstra că direcţia europeana pe care o apucase ţara era complet greşită.
Revenirea sub pulpana ocrotitoare a Rusiei ar fi o soluţie mai bună pentru toată lumea, după cum le-a spus Dimitri Rogozin moldovenilor pe 9 mai, atunci când Moscova, Chişinăul şi Tiraspolul au sărbătorit împreună victoria URSS în cel de al Doilea Război Mondial. Discursurile oficialilor moldoveni, de la preşedintele Nicolae Timofti la Iurie Leancă, premierul, pe care tocmai l-a desmenat în fruntea guvernului, au fost nu doar politicoase, ci şi laudative la adresa defunctei Uniuni Sovietice, semn că liderii de la Chişinău au înţeles şi acceptat mesajul transmis de vicepremierul rus Dimitri Rogozin: “sunt convins ca Moldova va avea un viitor frumos, doar dacă se va integra în Uniunea Euroasiatică şi credeţi-mă că aşa va fi”. O promisiune şi o ameninţare pe care Rusia le face simultan pentru a convinge Chişinăul cu vorba bună ce trebuie să facă. Dacă R. Moldova nu înţelege despre ce este vorba, trebuie doar să privească spre Georgia, cea mai neascultătoare dintre fostele republici sovietice. Ruşii au fost nevoiţi să-şi demonstreze iniţial puterea de persuasiune prin forţă (Războiul de cinci zile) şi abia apoi folosindu-se de pârghiile politice prin impunerea la Tbilisi a unui premier pro-moscovit, care a început un program de restauraţie. La fel ca în Georgia, Rusia are în Moldova mai multe pedale pe care poate apăsa. Transnistria este doar una dintre soluţii, dar Moscova lucrează permanent prin oamenii loiali pe care-i are in politică, în serivicii şi în instituţiile de stat. Aceştia răspund imediat la comenzi, ştiu cum să pună în scenă o criză politică sau cum să compromită o idee, un lider politic, un proiect.
Declaraţia făcută de Rogozin, un apropiat al preşedintelui rus, Vladimir Putin a avut loc după ruperea Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE) şi coalizarea ad-hoc a comuniştilor si liberal-democraţilor cu scopul précis de a da o lovitură de palat rapidă prin demiterea procurorului general, trecerea Centrului Naţional Anticorupţie în subordinea guvernului, modificarea legii electorale. Preşedintele moldovean Nicolae Timofti a promulgat în viteză toate aceste modificări, în ciuda presiunile făcute de reprezentanţii Comisiei Europene şi a încercărilor României, prin supape neoficiale, de a întoarce lucrurile din drum.
Nicolae Timofti, care a fost adus în fruntea statului de formaţiunile democrate de la Chişinău are, însă, propriile vulnerabilităţi, venite probabil din perioada în care era judecător la Judecătoria Supremă, unde a fost numit în 1980, la doar 32 de ani.Tânărul pe atunci Timofti fusese deja verificat de structurile secrete al URSS, care l-au trimis să-şi facă stagiul militar în Republica Democrată Germană (1972-1974). În 1987 face primul mare serviciu public Partidului Comunist, atunci când îl condamnă pe disidenzul Gheroghe David, care a avut curajul să pună sub semnul întrebării libertatea popoarelor din interiorul URSS. Gheorghe David a fost astfel internat într-un sanatoriu de boli psihice, după reţeta clasică folosită împotriva dizidenţilor, în tot lagărul socialist. În 2005 când a îndrăznit să ceară compensaţii pentru suferinţele îndurate, disidentul a fost internat din nou la psihiatrie, iar judecătorul care l-a condamnat iniţial a tăcut mâlc. Abia după ce a ajuns preşedinte, Timofti a spus că regretă condamnare, dar între timp Gheorghe David s-a stins (2007).
Nu e clar dacă Timofti face sau nu parte dintre loialii Moscovei, dar jocul făcut de el în aceste zile, dă de înţeles că şi el s-ar bucura de o întoarcere acasă în sensul melodiei Beatles din 1968, anul în care mulţi tineri occidentali deveneau maoişti şi filosovietici, fără să ştie nimic despre gulagul comunist.
Sabina FATI, www.romanialibera.ro
