O hotărâre CEDO de 4 mii de Euro
Cauza a fost iniţiată în baza plîngerilor a doi reclamanţi, Simion şi Octavian Leva, ambii angajaţi la întreprinderi pentru producerea şi distribuirea produselor din alcool. Reclamanţii au fost puşi sub acuzaţie penală şi arestaţi în cadrul procedurilor de urmărire penală pentru pretinse fapte de delapidare şi sustragere în proporţii deosebit de mari.
În faţa Curţii reclamanţii s-au plîns în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenţie, motivînd că au fost lipsiţi ilegal de libertate, fără a exista în fapt o bănuială rezonabilă despre comiterea unei infracţiuni. De asemenea, reclamanţii au invocat pretinsa violare a Articolului 5 § 2 din Convenţie, precum că ultimii nu au fost informaţi prompt despre motivele privării de libertate. La fel, reclamanţii au pretins încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenţie, considerînd că instanţele naţionale de judecată nu au examinat corespunzător probele prezentate de partea acuzării în favoarea arestării. Nu în ultima instanţă, reclamanţii au susţinut şi pretinsa încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenţie, pledînd că nu li s-au asigurat condiţii adecvate pentru a beneficia de consultaţia confidenţială cu avocaţii săi, iar unul din reclamanţi a susţinut că nu i s-a permis să consulte un avocat ales de dumnealui. În final, reclamanţii s-au plîns în temeiul Articolului 13 din Convenţie, invocînd că nu au beneficiat de remedii eficiente prin care să conteste privarea ilegală de libertate în lipsa unei suspiciuni rezonabile despre comiterea unei infracţiuni.
Examinînd cauza, Curtea Europeană a declarat inadmisibilă plîngerea reclamanţilor cu privire la neexaminarea corespunzătoare de către instanţele naţionale de judecată corespunzător probelor prezentate de partea acuzării, iar restul capetelor de plîngere considerîndu-le admisibile. Astfel, Curtea a constatat că privarea de libertate a reclamanţilor a avut loc fără existenţa unei bănuieli rezonabile despre comiterea infracţiunii, iar organele de urmărire penală şi procuratura nu au informat prompt şi suficient de clar despre toate acuzaţiile înaintate reclamanţilor, şi care au servit temei de privare de libertate. La fel, Curtea a considerat că dreptul reclamanţilor de a beneficia de confidenţialitatea întrevederilor cu avocaţii de asemenea a fost încălcat. În consecinţă a avut loc o încălcarea a prevederilor Articolului 5 §1, 2 şi 4 din Convenţie.
Curtea a dispus achitarea în beneficiul reclamanţilor cîte 4000 Euro pentru fiecare cu titlu de prejudiciu moral.
