Muscalii lui Ivan Turbinca
Un nou şi neaşteptat val de suspiciuni şi fitile antiruseşti sunt induse populaţiei româneşti privitoare la tv. Generate de vizita secretoasă a candidatului Mircea Geoană la Moscova. Candidatul preşedinte actual vituperează însă împotriva adversarului său pentru un pretins filorusism, în linia „nu ne vindem ţara” de acum 20 de ani. Şi care ar contraveni obligaţiilor noastre faţă de NATO şi filoamericanismului băsescian, de pe axa Washington-Londra-Bucureşti. Şi retur, nu întotdeauna. De câteva zile bune o tragem cu ruşii în sus şi ruşii în jos, precum nevoiau cele „Trei surori” ale lui Cehov să ajungă „La Moscova! La Moscova!”. Bătălia electorală a scos la iveală şi acest subiect, scrie Cotidianul.
Care, este departe de a nu fi important. În cele trei zile de puci de la Moscova ale lui Ianaev şi acoliţilor săi se putea face unirea Basarabiei cu ţara-mamă.
Temeri politice şi o anume teamă de consecinţe ne-a făcut să acţionăm timorat. Astăzi situaţia e alta, pornind de la statutul nostru de membră UE şi NATO. Chestiunea basarabeană a rămas. Ca şi relaţiile, nu foarte grozave, cu liderii actuali de la Kremlin. Istorie trecută plină de convulsii – ruşii ne-au călărit şi ne-au jecmănit mai abitir decât otomanii, care, mai cu un peşkeş, mai cu un başhâş, ba cu un haraci în galbeni i-am „dovedit”.
Cu ruşii n-a fost de glumit. Nici acum nu este. Aşa că treburile astea delicate se pot rezolva în culise şi nu cu vociferări de stadion. Profităm de acest pretext legat de „muscali” şi Testamentul lui Petru, ca să atragem atenţia asupra unei premiere de la Teatrul Naţional. Un spectacol excelent, să o spunem neted şi apăsat. Realizat după minunata poveste „Ivan Turbincă” a inegalabilului Ion Creangă. Un spectacol total, cu multă mişcare scenică, cu multă culoare, la propriu şi la figurat, cu multă tinereţe şi fără nici un pic de bătrâneţe. Regizorul Ion Sapdaru este născut în Transnistria, scenografia aparţine lui Gelu Rîşca şi coregrafia – mi-nu-na-tă – Victoriei Bucun.
Ambii din Basarabia. Daniel Badale joacă un Ivan Turbincă de zile mari. O distribuţie cu mulţi tineri, cu măşti şi fără mască joacă la fel de inspiraţi. Ce mai, fără tabaciok şi vodki, dar guleai, neneacă! Un mic cadou pentru popor. Care se uită la televizor. Toată ziulica. Că stă acasă de nevoie în concediu fără plată, se duce la serviciu că nu lucrează la stat sau aşteaptă la dentist. Exemplele se pot înmulţi. Aşa că ne vom pregăti nu doar de alegerile prezidenţiale, ci şi de mult aşteptatele sărbători de Crăciun şi Anul Nou. „Fiţi fericiţi şi veseli”, ne îndemna şi hâtrul Caragiale. De la Berlin, nu de la Moscova.
Bedros Horasangian
www.cotidianul.ro
