Moartea a două voci de legendă
De o parte şi de alta a Prutului, crema comentatorilor sportivi a fost în zi de grea cumpănă. În România, o legendă a comentariului sportiv radiofonic, Nicolae Soare, se stingea din viaţă mult prea devreme. De partea cealaltă, în Republica Moldova, Alexandru Gheorghiţă, exponentul jurnalismului sportiv şi comentariului de la Chişinău, pleca şi el spe lumea umbrelor.
Întâmplarea a jucat un rol nefast, iar 18 mai putem spune că este ziua cea mai neagră a jurnalismului sportiv. Am pierdut două valori inestimabile. Atât Nicolae Soare, cât şi Alexandru Gheorghiţă au reprezentat veritabile borne profesonale în meseria lor. Mai ales într-o perioadă în care comentariile erau poate singurele modalităţi de a fi trecurate către popor anumite informaţii, Nicolae Soare şi Alexandru Gheorghiţă şi-au căpătat simpatia publicului tocmai datorită modului de a aborda o transmisiune sportivă. Ritmul, inflexiunile melodioase ale vocilor care acompaniau traiectoria balnului rotund, tonalitatea, vocabularul i-au recomandat pe cei doi dept adevăraţi oameni ai microfonului sportiv. nicolae Soare şi Alexandru Gheorghiţă sunt două copii trae la indigo din punct de vedere profsional. Au avut capacitatea de a face artă din comentariu şi de aduce publicul lângă pânza radioului.
Providenţa a făcut ca ei să plece spe altă lume împreună. Sunt convins că acest „duo” ar putea comenta de oriunde, iar ecourile comentariilor ar avea forţa necesară de a atnge coada sensibilă a oricui. Într-o lume plină de comentatori pentru care atributul mediocru ste încă unul optimist, Soare şi Gheorghiţă lasă două goluri imense.
Ne vor lipsi cu siguranţă calmul şi echilibrul lor, pigmentat cu o raritate şi o frumuseţe aparte a „povestirii” unui eveniment sportiv.
Dumnezeu să îi Odihnească.
Christian Frisk, www.asport.ro
