Katîn, Basarabia, Tatar Bunar – uitate
E teribil cât de puţini oameni ştiu de masacrele de la Katîn, sau care nu mai vor să audă de Aiud Sighet Gherla Jilava Salcia Malmaison! Şi nu doar tineri – pentru care nepăsarea, alintul hedonist şi lehamitea sunt dintotdeauna regale -, dar şi oameni de 50-60 de ani, pentru care aducerea aminte ar trebui să constituie deopotrivă nostalgie elementară şi obligaţie morală!, scrie Dan Mihăilescu în „Idei în Dialog”.
AM REVĂZUT tulburătorul film al lui Wajda despre Katîn. „Pe data de 5 martie 1940″ – citim în Dicţionarul comunismului coordonat de Stéphane Courtois, tradus la Polirom în 2008 – „Biroul Politic decide aplicarea «măsurii primitive maxime: execuţia», aceasta urmând a fi soarta a 25.700 polonezi «duşmani ai puterii sovietice», printre care şi ofiţerii. În raportul înaintat lui Hruşciov în 1959, Şelepin specifica următoarele: în aprilie şi mai 1940 au fost împuşcaţi 21.857 de oameni, dintre care 4.421 ofiţeri la Katîn, 3.927 lângă Harkov şi 6.311 la Mednoe, lângă Tver”.
Şi m-am întrebat încă o dată de unde reticenţa, refuzul, indiferenţa regizorilor, scriitorilor, scenariştilor noştri faţă de ecranizarea universului concentraţionar românesc, de la regimul de „pură” exterminare din 1948-1954 până la sinuciderile prin spânzurare din casele Uranusului evacuat de Ceauşescu pentru construirea Casei Republicii!
Visez cu încrâncenare un film înnebunitor după destinul siberian al Aniţei Nandriş, după memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu şi cazul Arnăuţoiu, un serial tv după Închisorile lui Ion Ioanid, un film amuţitor despre detenţia Adrianei Georgescu, despre Basarabia verii lui 1940, despre deportaţii bănăţeni în Bărăgan, despre saşii sibieni ridicaţi de ruşi după 1945, despre Mihai Stelescu şi Ştefan Foriş, dinastia Brătienilor, moartea lui Maniu, Tatar Bunar, 1907… câte şi mai câte!
