Ion Sturza nu a plecat din afacerile cu Rompetrol
Preluarea Rompetrol de către KazMunaiGaz, cel mai mare deal privat din România, realizat la o valoare de 13,5 ori EBITDA companiei, a ţinut de un om: translatorul între cele două părţi. Ion Sturza, fostul premier al Republicii Moldova şi director adjunct al Rompetrol, povesteşte, într-un interviu acordat MONEY.ro, despre cum a tradus fiecăreia dintre cele două părţi implicate ce voia să audă, în aşa fel încât tranzacţia să aibă loc. Acum, la doi ani de la preluare, kazahii vor capitaliza Rompetrol cu 1,5 miliarde de euro, din care prima tranşă, de 500 de milioane, a venit deja, iar miliardul o va urma în următoarele luni.
Într-un interviu exclusiv acordat revistei money.ro, ex-premierul R. moldova, Ion Sturza, povesteşte: „Noi am vândut Rompetrol cu 13,5 ori EBITDA. Asta a fost recordul mondial, şi nu se va repeta niciodată. Aceasta a fost ultima tranzacţie pe plan mondial la o asemenea cotaţie, şi a fost absolut fair în condiţiile de atunci. Acum se vinde la 1-1,5 ori EBITDA. Unii spun dealul a fost supraevaluat. Aceasta a fost plata pentru a intra în Uniunea Europeană şi pe o piaţă în dezvoltare, pe care kazahii, absolut consţienti de ce livram, au plătit. Şi daca ei au plătit… noi am luat”, povesteşte Ion Sturza, care urmează să părăsească managementul Rompetrol la finele acestei luni. Valoarea de preluare a pachetului de control – 75% – a fost de 1,6 miliarde de dolari. Preţul restului de 25%, preluat recent de kazahi, nu a fost făcut public.
Revenind în 2007, Ion Sturza spune că gradul de dezvoltare a companiei necesita un cash-flow greu de întreţinut prin surse bancare, gradul de îndatorare era prea mare. Astfel că au început să caute un cumpărător.
„Au fost doua linii de atac: una mai pragmatica, mai aproape de Pământ, a mea, care consideram ca trebuie să căutam pe cineva din industria noastră, care are ţiţei şi lichiditate şi are ambiţia de a se extinde şi sunt gata să plăteasca orice preţ. Acestea sunt ori fondurile naţionale de investiţii din ţările arabe şi Asia, ori companiile naţionale de petrol. A doua tendinţă a fost: hai să ne <<cumetrim>> cu un fond investiţional american, un hedge fond, care ne va aduce lichidităţi, dar ne va permite să trăim aşa cum trăim. Dupa principiul <<dati-ne bani, cum să ii cheltuim ştim şi noi>>”, explică Sturza.
În momentul în care Dinu Patriciu a decis să vândă compania pe care a construit-o, s-au format două echipe de negociere: una destinată ţărilor din spaţiul sovietic şi una pentru ţările din Vest. Sturza a coordonat prima echipă, iar companiilor vestice au fost abordate de Phil Stephensen şi Dinu Patriciu.
„Eu am fost mai sceptic vizavi de hedge fonduri, de băncile investiţionale, pe care le-am considerat şi s-a şi dovedit că sunt niste rechini care au facut ce au facut”, spune omul de afaceri. Acesta a negociat în mod personal cu kazahii, pe baza unor relaţii de afaceri stabilite în timp.
„Până nu construieşti o relaţie de încredere, personală, nu poţi. Prin internet şi prin avocaţi nu faci afaceri cu spaţiul ex-Sovietic”, subliniază el.
De ce aţi plecat de la Rompetrol?
Vreau să clarific acest aspect: eu am plecat din managementul Rompetrol, dar nu din afacerile cu Rompetrol. E o înţelegere mai veche a mea cu acţionarii: odată cu preluarea integrală a pachetului de acţiuni Rompetrol, se încheie misiunea mea de a gestiona perioada de tranziţie, care a fost din start de doi ani, la 1 septembrie. Am avut sarcina destul de complicată şi dificilă de a face tranziţia paşnică de la un acţionar la altul, ce în mare măsură s-a realizat. Acum eu sunt liber de obligaţiune faţă de acţionari.
Plec din managementul Rompetrol, rămânând în continuare partener în câteva proiecte, ba chiar şi acţionar în câteva companii mici, acţionar minoritar, de exemplu în Rompetrol Moldova.
http://www.money.ro/interviu/ion-sturza-director-general-adjunct-rompetrol-daca-nu-eram-eu-kmg-nu-prelua-rompetrol.html
