În 19 ani clima a involuat cu 12 ani
Dezvoltarea durabila depinde, in mare parte, de urmarirea unor scopuri, termene si obiective de mediu agreate. Printre numarul considerabil de acorduri multilaterale de mediu incheiate intre state in ultimii 40 de ani se distinge Conventia de la Viena privind Protejarea Stratului de Ozon si, mai ales, Protocolul de la Montreal. Modalitatea in care acest instrument de reparare si de recuperare a scutului de protectie al Pamantului a fost finantat si aplicat serveste ca exemplu incurajator a ceea ce este posibil, se spune în declaraţia SG ONU.
Aniversarea de anul acesta marcheaza inca o piatra de hotar, odata cu depunerea instrumentelor de aderare la Conventie si la Protocol de catre cea mai tanara democratie din lume, Timor-Leste. Pana acum, era singurul stat ramas in afara regimului de protejare a ozonului. Acum, Conventia si Protocolul se bucura de participare universala – statut unic printre sutele de tratate al caror depozitar este Secretarul General ONU. Decizia statului Timor-Leste trimite un semnal puternic de solidaritate globala nu numai pentru abordarea problemei distrugerii stratului de ozon, ci si pentru abordarea altor probleme multilaterale apasatoare, asupra carora schimbarea climatica are intaietate.
Dovezile acumulate indica faptul ca retragerea treptata a substantelor cunoscute sub denumirea de cloroflorocarboni sau CFC a contribuit, din 1990, la involutia schimbarilor climatice cu nu mai putin de 12 ani. Cooperarea internationala in domeniul CFC este o dovada oportuna a faptului ca, printr-o unitate a obiectivelor si o activitate stabilita de comun acord, putem reduce riscurile care ne ameninta planeta si putem construi o lume mai sigura pentru generatiile viitoare. Este o lectie pe care trebuie sa o luam in serios in timp ce ne pregatim pentru Conferinta Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice de la Copenhaga din decembrie.
Cu cateva saptamani in urma, expertii Protocolului de la Montreal si ai Conventiei cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari Climatice plus Protocolul de la Kyoto s-au intrunit la Geneva, in Elvetia, pentru a stabili o strategie impotriva unui grup de substante chimice care produc schimbari climatice. Daca ar fi utilizati pe scara larga, hidroflorocarbonii (HFC) – folositi mai ales ca inlocuitori ai substantelor spumante din sistemele de refrigerare si aer conditionat ce distrug stratul de ozon – ar contribui semnificativ la schimbarile climatice pana in 2050, subminand in acest fel eforturile de reducere a binecunoscutelor gaze cu efect de sera – in special dioxidul de carbon si metanul provenit din arderea combustibilului mineral si din defrisari.
Prin cooperare, tratatele de mediu si de ozon isi pot spori impactul asupra dezvoltarii durabile. Este de asteptat ca printre celelalte beneficii sa se numere o mai buna eficientizare energetica a dispozitivelor industriale si electrocasnice si o largire a listei substantelor chimice care sa acopere si domenii precum managementul deseurilor si sanatatea publica.
Ziua Internationala pentru Protejarea Stratului de Ozon vine cu aproximativ 80 de zile inainte de Conferinta de la Copenhaga. Guvernele trebuie sa profite de aceasta ocazie si sa incheie un acord nou, ambitios, larg si echitabil. Fara masuri impotriva schimbarilor climatice, lumea va suferi o distrugere sociala, economica si a mediului inconjurator grava. Exemplul Protocolului de la Montreal transmite un mesaj puternic: nu numai ca masurile luate pentru rezolvarea marilor probleme globale au efect, dar beneficiile financiare si umane depasesc cu mult costurile.
Declaraţie SG ONU
