(FOTO) «Păşuţa, nu e înspăimântător?»
De mică şi-a dorit să fie medic, numai că războiul şi foametea i-au întors visele pe dos. A ajuns totuşi într-o instituţie medicală, mai întâi a lucrat ca infirmieră într-un spital, după care, timp de 32 de ani, şi-a dedicat munca răposaţilor.
Prima ei zi de lucru într-o secţie de medicină legală a fost la Spitalul Republican de Copii. “În prima zi mă uitam prin crăpătura uşii la doctoriţa care făcea autopsie. Nu mă încumetam să intru, dar repetam neîncetat în gând că, dacă poate ea, voi putea şi eu. Totuşi, atunci nu am putut să rezist prea mult. Era prea dureros să văd trupuşorul neînsufleţit al unui copil.»
I-a luat trei ani să se obişnuiască cu munca sa. Pentru o perioadă, a ascuns de soţ locul său adevărat de muncă. Zicea că lucrează la laborator. Când acesta a aflat în ce constă munca sa «de laborator», i-a pus doar o singură întrebare: «Păşuţa, nu e înspăimântător?» Ea, însă, nu se mai temea de cei decedaţi, dar are până astăzi o frică pe care nu o poate învinge, frica de durerea persoanelor apropiate care vin să şi-i ia de aici pe cei dragi pentru ultimul drum. «Treptat, m-am obişnuit cu munca aceasta. Dar nu m-am obişnuit încă să văd lacrimile şi tristeţea rudelor. Uneori încep să plâng şi eu», mărturiseşte Parascovia.
