Drepturile omului într-un Plan Naţional
În cadrul şedinţei Legislativului din zilele de 24-25 februarie, urmează să fie discutat şi votat Planul Naţional de Acţini în Domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2011-2014.
În document, la capitolul „Situaţia actuală în domeniul drepturilor omului» se spune că, de la data intrării în vigoare pentru R. Moldova a Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (12 septembrie 1997) şi până în prezent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat 186 hotărâri, dintre care 168 hotărâri de constatare a unei încălcări a prevederilor Convenţiei, 6 hotărâri asupra satisfacerii echitabile, 8 hotărâri prin care au fost radiate cererile de pe rol, 2 hotărâri pronunţate asupra aceleiaşi cereri, 1 hotărâre privind constatarea lipsei încălcării unui drept garantat de Convenţie, 114 decizii de radiere a cererilor de pe rol şi 26 decizii de inadmisibilitate a cererilor.
În esenţă, hotărârile CEDO versus R. Moldova constată încălcarea de către autorităţile naţionale a următoarelor drepturi şi libertăţi garantate de Convenţie: dreptul la un proces echitabil; dreptul la libertate şi siguranţă; dreptul de a nu fi supus torturii; dreptul la un recurs efectiv; libertatea de exprimare; dreptul de a sesiza Curtea; dreptul la protecţia proprietăţii; dreptul la respectarea vieţii private şi de familie; libertatea de gîndire şi conştiinţă; libertatea de asociere.
Hotărârile pronunţate de CEDO în privinţa R. Moldova au vizat în special neexecutarea hotărârilor judecătoreşti sau durata excesivă a procedurilor judiciare; admiterea cererilor depuse în instanţe peste termen; casarea neregulamentară a hotărârilor judecătoreşti; emiterea de hotărîri vădit nefondate; arestul şi deţinerea în arest fără un mandat valabil sau motivat; persecutarea reclamanţilor; aplicarea torturii; condiţiile inadecvate de detenţie; examinarea incorectă a cauzelor privind apărarea onoarei şi demnităţii.
Promovarea şi asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului reprezintă o prioritate a statului, apreciate ca instrumente indispensabile care permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească cât mai eficient calităţile fizice, intelectuale, morale, socio-afective şi spirituale.
În document se spune că se înregistrează carenţe la transpunerea în viaţă a reformelor şi legilor adoptate, al căror obiect de reglementare constituie asigurarea protecţiei drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Autorii Proiectului susţin că pentru oferirea unor soluţii conforme situaţiei existente în domeniul drepturilor omului, este necesară identificarea problemelor pertinente în domeniul vizat, a cauzelor apariţiei acestora, formularea politicilor bazate pe practici relevante, precum şi a unor remedii eficiente în contextul societăţii noastre.
