Dincoace de culise: Acorduri şi taine
La insistenţa mass-media, după mai multe ezitări şi promisiuni, PLDM, PL şi PDM, au dat, în sfârşit, publicităţii Acordul de constituire şi funcţionare a Alianţei de guvernare, AIE-2 – această plină de mistere «constituţie» a «principiilor şi valorilor de guvernare», după cum o calificase M. Lupu pe toată durata negocierilor la două porţi. Acordul, în sine, nu este decât un mini-program de guvernare în coaliţie. Şi, în acest sens, apariţia lui nu a spus mare lucru fără publicarea anexelor, mai ales după ce premierul Filat a prezentat Parlamentului programul intergral de guvernare pentru următorii patru ani şi a fost votat Cabinetul de Miniştri. Presa şi toată lumea, care a fost ţinută în alertă pe toată durata negocierilor postelectorale, care adormea şi se trezea cu gândul la AIE-2, a aşteptat, după cum i s-a promis, mai multă transparenţă ca, până la urmă, să i se servească doar ambalajul «bomboanei» (dacă cumva e bomboană ceea din ce se face taină). AIE-2 nu este un SRL, cumulat pe cont propriu şi interese private (dacă cumva nu e altfel), ci o construcţie publică, rezultată în urma votului universal. Şi atunci, de ce acest cinism, camuflat, ce-i drept, dar cinism, când spunem una şi facem alta. Cu atât mai mult că, după semnarea Acordului, au fost făcute aluzii la «taine, despre care se va afla peste ani… ca şi în cazul Pactului Ribbentrop-Molotov». Cu siguranţă, că să nu fi fost indiscretul de Ghimpu la mijloc, nu s-ar fi ştiut despre anexe, aşa cum nu se ştie şi despre conţinutul lor.
Părerile în Alianţă rămân împărţite şi după publicarea Acordului: 2:1. Ghimpu şi Filat susţin, în fond, acelaşi lucru, că Anexele (nu se ştie câte sunt, de fapt) ar puta fi destăinuite. M. Ghimpu: «…nimic nu este secret. Anexele Acordului conţin date privind partajarea funcţiilor în Parlament şi Guvern, precum şi în celelalte structuri ale administraţiei centrale. Eu nu văd niciun motiv ca ele să fie ţinute în taină, totul a fost deja anunţat”. V. Filat: «sunt anexe, unde sunt împărţite responsabilităţile pe domeniu. Eu nu sunt împotrivă ca acestea să fie publicate… nu vreau ca încă timp de un an să ne întrebăm a cui este o persoană sau alta (aluzie la cazul V. Zubco, procurorul general). PDM rămâne, însă, rezervat. Deşi Lupu declară că anexele nu au caracter secret, D. Diacov le trece în categoria „bucătărie internă”. „Anexele Acordului nu prezintă secrete de stat, doar că există unele înţelegeri între membrii AIE, care nu necesită să fie făcute obligatoriu publice” spune Diacov. Şi atunci, dacă sunt nişte înţelegeri, care nu pot sau nu trebuie făcute publice, deci, există, totuşi, nişte taine la mijloc. Fie de interes, imagine sau angajament. Ar fi prea din cale afară, dacă săptămâna viitoare, să zicem, ne pomenim că «cei trei» scot în presă şi «anexele». Numai că din nou, selectiv. De ochii lumii. Ca să împace spiritele. De ce nu se teme această lume să meargă în politică, dar se teme să fie curajoasă în politică, cel puţin în lucruri elementare de normă morală, ca să nu mai zicem de chestiuni de mare politică. Să fie vorba de «patroni»? Să fie vorba de «stăpâni», sau le sunt prea lungi «cozile» ca să poată fi liberi în mesaj, comportament şi decizii? Şi-atunci, înseamnă că nici lecţia AIE-2 nu e una pentru care am merita o notă de trecere la examenul electoral 28 noiembrie, 2010?
Petru Grozavu
