Decizia de condamnare a lui Munaf a ramas definitiva, Ohanesian cere executarea ei
Sentinta Curtii de Apel Bucuresti , din 10 aprilie 2008, privind condamnarea lui Mohamad Munaf pentru rapirea celor trei jurnalisti români în Irak a ramas definitiva, jurnalistul Ovidiu Ohanesian formulând o cerere de învestire. Solutia Curtii de Apel Bucuresti nu a fost atacata cu recurs la instanta suprema, drept care Ovidiu Ohanesian a formulat în 22 iulie o cerere de învestire cu formula executorie, acesta fiind indreptatit sa primeasca, prin solutia instantei, despagubiri de doua milioane de euro. In urma verificarilor insa, s-a dovedit ca irakianul nu are nici conturi, nici proprietati.Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, rapiti în 28 martie 2005 în Irak. Munaf a fost luat ostatic alaturi de acestia timp de 55 de zile si a fost arestat de armata americana, dupa eliberarea lor, fiind banuit de complicitate. În aprilie 2008, Curtea de Apel Bucuresti l-a condamnat pe Munaf la zece ani de închisoare si interzicerea drepturilor pentru alti cinci ani dupa executarea pedepsei, fiind acuzat de fapte de terorism, dar a respins cererea de expulzare a acestuia de pe teritoriul statului român dupa executarea pedepsei. Curtea de Apel Bucuresti a mai decis ca Mohammad Munaf sa plateasca câte doua milioane de euro cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei jurnalisti români rapiti în Irak si 100.000 de lei, cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat. Cu toate acestea, in timpul procesului, jurnalistul Ovidiu Ohanesian le-a cerut magistratilor sa dispuna sechestrul asigurator pe bunurile lui Mohammad Munaf, însa Curtea a constatat ca Munaf nu detine imobile, nu este actionar decât la o firma în faliment si nu detine conturi bancare. „Conform raspunsurilor existente la dosar, inculpatul si sotia sa nu detin imobile (…), nu figureaza ca actionar al societatilor admise la tranzactionare pe piata de capital (…), acesta nu detine conturi deschise. Singurul cont deschis a fost la Finans Bank, Curtea dispunând instituirea sechestrului asigurator, însa contul s-a dovedit a fi zero. În ceea ce priveste societatea comerciala la care inculpatul si sotia sa erau înregistrati ca fiind actionari, aceasta este în faliment, conform adresei de la Registrul Comertului. Singura societate la care Mohammad Munaf apare ca fiind actionar si care nu este în faliment este Rio Bucovina, dar, conform declaratiei martorului Saracu Nicolae, inculpatul Mohammad Munaf nu mai este actionar”, se mai arata în motivarea sentintei.
Mohammad Munaf a fost trimis în judecata împreuna cu Omar Hayssam în data de 17 octombrie 2005 pentru fapte de terorism. Procurorii i-au acuzat pe cei doi ca au aranjat cu o grupare terorista din Bagdad rapirea jurnalistilor români Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian. Cei trei au plecat în Bagdad pentru a realiza mai multe reportaje legate de noua administratie irakiana, iar deplasarea lor a fost finantata de omul de afaceri Omar Hayssam si de Mohammad Munaf. Dupa eliberarea jurnalistilor, Munaf a fost retinut de armata americana, fiind banuit de complicitate cu rapitorii, iar Tribunalul Penal din Bagdad l-a condamnat la moarte prin spânzurare, pentru terorism. Aceasta sentinta a fost însa anulata de catre Curtea Suprema irakiana.
Comitetul ONU pentru Drepturile Omului nu i-a dat castig de cauza lui Munaf
Munaf a sustinut în argumentele transmise Comitetului ONU pentru Drepturile Omului împotriva României ca a fost supus la abuzuri în închisoarea de la Camp Cropper de oficiali români si americani, iar autoritatile române l-au predat în mod nedrept din custodia lor fortelor americane, statul român prezentând însa contraargumente. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului noteaza în concluziile în care a dat câstig de cauza statului român în ceea ce priveste acuzatiile formulate împotriva acestuia de catre Mohamad Munaf, în detaliu, sustinerile ambelor parti. Munaf a formulat mai multe capete de acuzare împotriva statului român, invocând încalcarea mai multor articole din Conventia Internationala privind Drepturile Civile si Politice. Printre altele, Munaf a sustinut ca statul român nu a cautat asigurari în ceea ce priveste regimul de detentie si tratamentul la care a fost supus în închisoare si nici nu a intervenit în procesul împotriva sa desfasurat în fata CCCI (n.n. – Central Criminal Court of Iraq), desi statul român era la curent cu faptul ca exista probe privind implicarea fortelor americane în acte de abuz si tortura asupra detinutilor aflati în custodia lor. Totodata, Munaf a sustinut ca statul român l-a predat în mod arbitrar autoritatilor americane, încalcându-i dreptul la libertate si securitate personala. În ceea ce priveste eliminarea cailor nationale de atac, Munaf a aratat în plângerea formulata la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului ca, deoarece a fost transferat imediat în custodia autoritatilor militare americane, nu au existat si nu exista metode de a contesta decizia autoritatilor române de a permite înlaturarea si transferarea sa din ambasada sau faptul ca statul român nu a intervenit în cauza. Statul român a cerut declararea reclamatiei ca inadmisibila în baza articolului 1 din Protocolul Optional si a articolului 2, paragraful 1, din Conventie, deoarece Munaf nu era pe teritoriul statului român si nici nu era în jurisdictia acestuia. Potrivit argumentelor statului român, Munaf a iesit de sub jurisdictia sa la 15 martie 2005, când a plecat în Irak împreuna cu trei jurnalisti români. Faptul ca România nu a fost niciodata forta de ocupatie în Irak nu a permis invocarea principiului extrateritorialitatii, a aratat partea româna.
Dupa Gardianul
