De ziua lui Dumitru Blajinu: despre prima sa vioară şi despre ultimele viori
Când era tata la război am obţinut prima vioară. Era o familie de ţigani în sat, băiatul lor cânta la vioară, avea una mică. Băiatul crescuse mare, şi au decis să o vândă. Mama a cumpărat-o pentru mine. Apoi, după ce a venit tata, am început a cânta cu vioara în taraf, aşa, la ureche, prindeam toate melodiile.
Pe la 10 ani, după război, în Moldova a fost prima olimpiadă republicană, intitulată «Sport şi muzică». Eu şi tata am participat în doi: eu la vioară — tata la ţambal. Am fost apreciaţi printre cele mai bune echipe, am ocupat locul doi pe Moldova.
