CSJ atrage atenția jurnaliștilor: „Acuzaţiile aduse fără a fi probate reprezintă „o neglijență jurnalistică”
„Acuzaţiile aduse fără a fi probate reprezintă „o neglijență jurnalistică”, opinie reiterată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, anunță Curtea Supremă de Justiție (CSJ), într-un comunicat plasat pe site-ul său.
La data de 18 februarie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat cauza JALBĂ v. România, care pretinde că i-a fost încălcat dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, drept statuat în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Petentul Jalbă este funcţionar public într-o autoritate publică locală şi deţine funcţia de şef al departamentului care gestionează activitatea transportului public din localitate. În presa locală s-a publicat un articol prin care este învinuit că „protejează mafia Maxi-taxi” şi că acesta a favorizat semnarea unui contract de prestaţie a serviciilor de maxi-taxi, unde în calitate de manager general, fiind angajat chiar fiul său, fără a fi prezentate probe.
Reclamantul Jalbă a contestat în instanţele judecătoreşti naţionale cele scrise în articol considerând că prin această acţiune defăimătoare i-a fost afectată onoarea, demnitatea și reputația profesională, a fost supus la dispreț public şi totodată a fost comisă o ingerinţă în respectarea vieții private şi de familie.
În apărarea să, jurnalistul a susținut că articolul său a fost destinat pentru a informa publicul cu privire la situația din transportul public în oraș și nu de a defăima reclamantul.
Examinând cauza Curtea reiterează că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale societăţii democratice, iar garanţiile oferite presei sunt de o importanţă deosebită. Cu toate acestea, orice declaraţie, chiar şi atunci când constituie o judecată de valoare, trebuie să fie susţinută de un substrat factologic suficient, în caz contrar aceasta va avea o natură excesivă. La fel şi în cazul în care în articolul de presă este vizat numele unui politician sau al unei alte persoane publice, jurnalistul nu poate să aducă acuzaţii fără a avea o bază factologică verificată şi demonstrată din punct de vedere al conţinutului.
De asemenea, Curtea europeană notează, că deşi scopul dispoziţiilor articolului 8 este de a proteja individul împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor publice, asta nu înseamnă că doar statul este obligat să se abţină de la astfel de ingerinţe.
Instanţele naţionale urmau să examineze dacă au fost respectate principiile enunțate în articolele 8 și 10 din Convenție și dacă a existat un echilibru corect între dreptul reclamantului la respectarea vieţii private şi de familie în conformitate cu articolul 8 și dreptul jurnalistului la libertatea de exprimare garantate prin articolul 10 ale Convenţiei.
Curtea consideră, că acuzațiile aduse reclamantului privind presupusele acțiuni corupte și ilegale au fost de natură gravă ca să-i afecteze exercitarea atribuțiilor sale și să-i prejudicieze reputaţia, iar faptul că jurnalistul nu a demonstrat aceste acuzaţii, reprezintă în sine „o neglijență jurnalistică”.
Astfel Curtea a decis că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție „dreptul la respectarea vieţii private şi de familie”.
Rezumatul şi Hotărârea CEDO Jalbă v. România vezi aici.
Amintim că, anterior, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) publica un comunicat prin care anunța că „CRITICA NEFONDATĂ A ACTIVITĂŢII PROCURORILOR ŞI JUDECĂTORILOR, NU ESTE ÎN INTERESUL PUBLIC”
