CEDO: Locuinţele sociale sunt problema Guvernului
La 28 iulie 2009, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronunţat hotararea Olaru şi alţii c. Moldovei.
Cauza provine din 4 cereri depuse de catre 6 reclamanţi: Vasile OLARU, Artur LUNGU, Corina LUNGU, Olivia LUNGU, Vera GUŞAN şi Simion RACU. La 1 iulie 2008, Curtea a decis să comunice cererile Guvernului şi să le examineze cu prioritate. Cererile se referă la neexecutarea de catre autorităţi a obligaţiei de asigurare a reclamanţilor cu locuinţă socială.
Vasile OLARU este ofiţer de poliţie şi este beneficiarul unei hotarari judecatoreşti din 16 decembrie 2004, prin care Judecatoria Centru a obligat Consiliul municipal Chişinău să asigure reclamantul cu locuinţă.
Artur, Corina şi Olivia LUNGU sunt membrii unei familii și sunt beneficiarii unei hotarari judecatoreşti din 10 septembrie 2001, prin care judecatoria Edineţ a obligat Consiliul municipal Edineț sa asigure reclamanții cu locuința in conformitate cu Legea cu privire la statutul judecătorului.
Vera GUŞAN este beneficiara hotararii judecatoreşti din 22 iulie 1998, prin care Judecatoria Centru a obligat Consiliul municipal Chişinău să asigure reclamanta cu locuinţă alternativă potrivit Codului cu privire la locuinţe.
Simion RACU este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti din 22 iulie 1998, prin care Curtea Suprema de Justiţie a obligat Consiliul municipal Chişinău să asigure reclamantul cu locuinţă potrivit Hotararii Guvernului nr. 658 din 21 octombrie 1993.
Toate aceste hotărâri nu au fost executate până în prezent.
În faţa CEDO, reclamanţii au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protecţia proprietăţii) în urma neexecutării hotărârilor judecătoreşti executorii în favoarea lor. Reclamanţii au subliniat, prin prisma art. 46 CEDO (forţa obligatorie şi executarea hotărârilor), că din cauza existenţei unei probleme sistemice în dreptul şi practica naţională aceasta ar putea cauza depunerea numeroaselor cereri similare.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. CEDO a notat că perioadele de neexecutare a hotărârilor judecătoreşti în favoarea reclamanţilor variază între 3 şi 11 ani. Curtea a menţionat că a constatat violarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la protecţia proprietăţii în numeroase cauze care vizau întârzieri la executarea hotărârilor judecătoreşti şi că ea nu are niciun motiv de a ajunge la altă concluzie în această cauză.
Curtea a notat ca problema neexecutarii hotararilor judecatorești este problema principala a Moldovei avand in vedere numarul cererilor pendinte in fața Curţii. Potrivit statisticii Curţii, la data adoptarii prezentei hotarari, aproximativ 300 de astfel de cereri erau inregistrate in lista de cauze a Curţii. Grupul așa-numitelor cauze cu privire la neexecutarea hotararilor de acordare a locuințelor sociale constituie aproximativ 50% din toate cauzele moldovenești de neexecutare. Aceasta problema pare să-şi aibă originea in legislația social-orientata adoptata de Parlament sau Guvern, care acorda locuinţe sociale unei largi categorii de persoane din contul bugetelor autoritaților locale. Potrivit acestei legislații, mai mult de 20 de categorii diferite de persoane au dreptul de a primi locuințe in mod gratuit.
În timp ce alte cauze cu privire la neexecutare vizeaza sume mai mici de bani, sunt de obicei executate in anumite termene și sfarșesc prin incheierea unor acorduri amiabile sau cu declarații unilaterale ale Guvernului, cauzele ce se refera la locuințele sociale sunt executate foarte rar, din cauza lipsei cronice de bani in bugetele locale, se3 spune într-un comunicat de presă al Organizaţiei Jurişti pentru Drepturile Omului. De fapt, autorităţile locale sunt puse in situaţia în care trebuie să aleagă între îndeplinirea obligaţiilor lor fireşti, cum ar fi furnizarea serviciilor comunale, administrarea şcolilor, a grădiniţelor, şi consumarea fondurilor la construirea locuinţelor pentru judecători, ofiţeri de poliţie, procurori etc.
Amintim că în cauza Caraman c. Moldovei (cererea nr. 3755/05, decizie din 22 aprilie 2008) care se referă la acordarea unei locuinţe, a fost scoasă de pe rol după ce părţile au încheiat un acord amiabil prin care Guvernul s-a obligat să asigure urgentarea executării hotărârii în favoarea reclamantului. După un an de la radierea cererii, Curtea a fost nevoita de a restabili cauza pe rol, deoarece hotararea in favoarea reclamantului nu a fost executata din motivul lipsei fondurilor în bugetul municipal.
Dupa cum a fost invocat de reclamanţi şi recunoscut de Guvern, violarile constatate in prezenta cauză provin din prevederile legislative moldoveneşti care acordă locuinţe sociale unor categorii numeroase de persoane fara a furniza surse adecvate pentru aceste proiecte sociale. Curtea a notat ca Ministerul Justiţiei a pregătit un proiect de lege care propune excluderea a 23 de categorii de beneficiari din lista celor care vor avea dreptul la locuinţe sociale. Totuşi, această iniţiativă nu oferă soluţii pentru hotararile de acordare a locuinţelor sociale care exista deja. CEDO a precizat că această problemă conţine întrebări care depăşesc funcţia judiciara a Curţii. În aceste circumstanţe, CEDO se abţine de la indicarea unor măsuri individuale sau generale care ar trebui adoptate, transmiţând cauza Comitetului de Miniştri, care este mai bine plasat pentru supravegherea executarii acestei hotarari.
Curtea a obligat Guvernul să introducă, în termen de 6 luni de la data în care prezenta hotărâre va deveni definitivă, un remediu care va asigura o redresare cu adevărat efectivă pentru violările Convenţiei, cauzate de neexecutarea hotărârilor privind acordarea locuinţelor sociale.
Curtea a reiterat ca unul dintre scopurile procedurii hotararii pilot este acordarea cea mai rapida posibila a redresarii la nivel naţional unui numar larg de persoane care sunt vizate de problema structurala identificata in hotararea pilot. Astfel, Curtea va amana procedurile in toate cererile pe care le va primi dupa pronunţarea prezentei hotarari, in care reclamanţii se vor plange exclusiv de neexecutare şi/sau de executarea intarziata a hotararilor judecatoreşti privind acordarea locuinţelor sociale. Curtea a considerat ca, in termen de 1 an de la data cand prezenta hotarare va deveni definitiva, Guvernul trebuie sa acorde o redresare adecvata şi suficientă tuturor victimelor neexecutarii sau executarii intarziate a hotararilor privind acordarea locuinţelor sociale care au depus cereri la Curte inainte de pronunţarea prezentei hotarari.
Curtea nu s-a expus asupra satisfactiei echitabile, rezervand aceasta chestiune pentru o hotarare separata. Guvernul Moldovei si compania reclamanta au fost chemati sa prezinte Curtii observatiile scrise privind satisfactia echitabila in temen de trei luni sau, eventual, sa incheie un acord de reglementare amiabila.
În faţa Curţii, reclamanţii au fost reprezentaţi de A. Tanase, F. Nagacevschi, J. Hanganu şi A. Bizgu, avocaţi din Chişinău.
