CEDO a respins cererea lui Ruslan Ţopa
La 14 septembrie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare: „Curtea Europeană” sau „Curtea”) a declarat inadmisibilă cererea reclamantului în cauza Ruslan Ţopa c. Moldovei (cererea nr. 25451/08, din 30 mai 2005).
Circumstanţele cauzei. Reclamantul Ruslan Ţopa, un cetăţean al Republicii Moldova, a fost acuzat de coparticipare la comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri, fiind reţinut la 26 martie 2008 sub suspiciunea de contribuire în grup la transportarea unei mase impunătoare de heroină (circa de 200 kg). Dînsul a fost plasat în detenţie preventivă şi arestul său a fost prelungit ori de cîte ori a fost solicitat de partea acuzării, instanţele în principiu bazîndu-se pe aceleiaşi temeiuri relevate anterior la momentul aplicării arestului preventiv. La 08 iulie 2009 a fost eliberat din detenţie, şi finalmente fiind achitat la 21 octombrie 2009 de toate acuzaţiile ce i s-au adus. Plîngerile reclamantului. Reclamantul, în special a pretins precum că instanţele naţionale la aplicarea şi prelungirea arestării preventive aplicate în privinţa lui, nu a prezentat suficiente motive şi nu ş-au motivat în modul corespunzător şi adecvat hotărîrile referitoare la aplicarea şi prelungirea detenţiei sale. Astfel, reclamantul a solicitat Curţii recunoaşterea încălcării Articolului 5 § 3 din Convenţie.Guvernul nu a fost invitat de Curte să-şi prezinte poziţia sa, şi Instanţa Europeană a decis asupra cauzei doar în baza materialelor prezentate de reclamant.Aprecierea Curţii Europene. În primul rînd Curtea a plasat atenţia sa asupra aspectului dacă reclamantul a utilizat toate remediile naţionale disponibile pentru a pretinde la nivel naţional compensaţii pentru pretinsa violare a prevederilor Convenţiei. Astfel, reclamantul a fost invitat să prezinte informaţii dacă dînsul a făcut uz de drepturile sale de a cere compensaţii în baza legii nr. 1545 (Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti din 25.02.98). Reclamantul, considerînd prevederile legii în speţă neefective, a susţinut că nu a iniţiat nici o acţiune întru a cere compensaţii în acest sens.Totuşi, Curtea a specificat precum că potrivit jurisprudenţei sale, regula epuizării remediilor naţionale constituie baza principiului subsidiar al protecţiei drepturilor garantate de Convenţie şi a reiterat că este sarcina primordială a instanţelor şi autorităţilor naţionale de a remedia pretinsa violare şi de a oferi compensaţii echitabile. Curtea Europeană nu apare în calitate de prima instanţă care să examineze şi să judece valoarea compensaţiilor băneşti pe care o anumită persoană este în drept să le ceară iniţial de la instanţele naţionale. În acest sens valoarea regulii de epuizare a remediilor naţionale, deşi nu trebuie să fie aplicată automat şi formal, totuşi este necesară de a fi examinată potrivit particularităţilor fiecărui caz aparte. În cazul reclamantului acesta a pretins că practica judiciară întru aplicarea prevederilor legii în speţă nu poate fi considerată drept una eficientă pentru ai compensa pretinsa detenţie nemotivată. Totuşi, Curtea a recunoscut că instanţele naţionale, în special Curtea Supremă de justiţie a acordat deja compensaţii pentru arestarea nejustificată şi compensaţiile acordate de autoritatea judiciară naţională au fost mult sau mai puţin apropiate de practica Curţii Europene în vederea valorii satisfacţiei echitabile acordate pentru violări similare. Mai mult aceste cauze examinate de Curtea Supremă de Justiţie au fost prezentate drept practică relevantă de însuşi reclamant în folosul susţinerii poziţiei sale. Oricum Curtea a statuat că nu este în drept de a considera ex-oficio legea nr. 1545 drept una neefectivă doar în baza declaraţiei unilaterale ale reclamantului, avînd în vedere că deja a constatat că normele legii anterior au fost aplicate în modul corespunzător. Concluzia Curţii. Respectiv, Instanţa Europeană a considerat că în particular în cauza reclamantului, legea sus-nominalizată oferă o remediere efectivă şi o posibilitate de a cere compensare pentru pretinse violări şi din momentul în care reclamantul nu a utilizat-o, cererea lui este inadmisibilă pentru neepuizarea remediilor naţionale potrivit Articolului 35 §§ 1 şi 4 din Convenţie.Decizia de inadmisibilitate este definitivă şi nu este pasibilă contestării.
comunicat de pe http://www.justice.gov.md
