Ce fel de relaţii are Curtea de Conturi cu Parlamentul?
Calitatea gestionării finanțelor publice va spori, dacă Parlamentul se va implica activ în monitorizarea îndeplinirii recomandărilor Curții de Conturi. Această concluzie a fost formulată marți, 3 decembrie, în cadrul prezentării publice a Studiului „Raporturile dinte Curtea de Conturi și Parlament”, realizat de Institutul de Politici Publice.
Potrivit autorului studiului, expertul în managementul finanțelor publice Vladimir Arachelov, cadrul normativ actual nu definește procedural și în mod exhaustiv relația dintre Parlament și Curtea de Conturi, fapt pentru care raporturile dintre aceste instituții sunt răzlețe, iar, în consecință, este afectat negativ managementul finanțelor publice.
„Rapoartele Curții de Conturi nu sunt utilizate de Parlament ca instrument de argumentare în procesul de aprobare a rapoartelor financiare ale Guvernului, iar constatările Curții nu sunt folosite pentru ajustarea cadrul legislativ în domeniul managementului finanțelor publice. Mai mult, monitorizarea implementării recomandărilor Curții de Conturi privind folosirea banilor publici e făcută de Curte, deși legislația în vigoare prevede că responsabilitatea primară pentru monitorizarea, evaluarea și responsabilizarea executivului pentru modul de executare a bugetului de stat aparţine Parlamentului. Din motiv că procesul de urmărire a recomandărilor Curții nu este extins la nivel de Parlament, monitorizarea îndeplinirii recomandărilor nu este eficientă”, a spus Arachelov.
El a adăugat că „Parlament își execută funcția de supraveghere în cel mai eficace mod, doar atunci când se bazează pe activitatea de audit a Instituției Supreme de Audit. În mod similar, Curtea de Conturi e cu mult mai eficientă în activitatea sa, atunci când Parlamentul îi oferă un cadru pentru prezentarea și discuția celor mai importante rezultate ale sale și întreprinde acțiuni corective adecvate”.
Studiul propune mai multe proceduri organizaționale pentru a optimiza relația dintre Parlament și Curtea de Conturi și, consecutiv, pentru a îmbunătăți gestionarea banilor publici:
efectuarea transferului de la modelul de curte către modelul de auditor general, inclusiv trecerea de la practica de analiză a rapoartelor la curte şi în plenul Parlamentului a raportul bugetului, la practica de analiză a recomandărilor pentru a spori eficienţa şi eficacitatea sistemului managementului financiar;
stabilirea în Legea Curţii de Conturi a termenului de examinare de către Parlament a raportului Curţii asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public;
instituirea unei comisii parlamentare separate în domeniul auditului public sau instituirea unei subcomisii în cadrul Comisiei economie, buget şi finanţe, care să fie condusă de un reprezentant al opoziţiei;
repartizarea rapoartelor Curţii de Conturi către comisiile de profil de către Biroul permanent sau Preşedintele Parlamentului cu indicaţii de examinare şi de întreprindere a măsurilor adecvate;
audierea raportului anual al Curţii de Conturi cu participarea factorilor de decizie din entităţile auditate şi a organelor de drept;
introducerea obligativităţii Guvernului de a prezenta Parlamentului rapoarte despre acţiunile întreprinse pentru recuperarea prejudiciilor constatate de Curte;
consolidarea procesului de analiză a rapoartelor de audit extern într-un document adresat Guvernului, emis de către Parlament, cu monitorizarea implementării ulterioare prin solicitarea informaţiilor periodice;
analiza în cadrul Comisiei economie, buget şi finanţe sau a Comisiei/subcomisiei de audit public a rapoartelor Curţii de Conturi privind monitorizarea implementării recomandărilor;
implicarea comisiilor de profil în cazurile rapoartelor specifice unui anumit domeniu;
urgentarea aprobării de către Parlament a proiectului de lege privind stabilirea sancţiunilor contravenţionale şi penale pentru iresponsabilitatea managerială în acumularea şi utilizarea mijloacelor publice;
includerea în bugetul Parlamentului a cheltuielilor necesare pentru efectuarea auditului extern al raportului financiar al Curţii de Conturi;
luarea în considerare a implementării hotărârilor Curţii la aprecierea performanţei autorităţilor publice/managerilor acestora.
