Când bătrânii vorbesc doar cu radioul

Persoanele în etate se încadrează în grupul celor social-vulnerabile. Sănătatea fizică, dar şi psihică a acestora deseori nu le permite să se îngrijească de sine stătător. În acest caz, o soluţie sunt asistentele sociale, care le întind o mână de ajutor nu doar în cadrul centrelor sociale, dar şi la domiciliu. Deseori, asistentele sunt singurele care mai calcă pragul acestor bătrâni.

Nicolae Calmîc are 87 de ani. Bărbatul trăieşte singur şi nu discută decât cu radioul, ba chiar îi pune şi întrebări, doar că aparatul nu-i răspunde niciodată. Bătrânul se orientează după auz când îi vorbeşte interlocutorul. Ţi se pare uneori că te priveşte, dar în momentul în care începe să pipăie butoanele radioului ca să-l găsească pe cel potrivit, înţelegi că, de fapt, moş Nicolae nu vede. Din cauza anilor, nici nu aude prea bine. De aceea, când îi vorbeşti, trebuie să ridici vocea ca să fii auzit. Îi plac mult oaspeţii, pentru că, spre deosebire de radiou, aceştia pot să-i răspundă la întrebări şi să întreţină o conversaţie.

Parascovia Topadă, psihologa Centrului Geriatic din Văsieni, spune că o mare parte dintre bătrâni au depresie: „Ei sunt singuri, se simt inutili, se simt abandonaţi. Sentimentul de abandon este în creştere. Au rămas singuri la domiciliu şi sunt în incapacitatea de a-şi acorda îngrijiri”. În plus, mulţi accentuează sentimentul de moarte. Le este frică de faptul că o să moară sau va avea o problemă de sănătate şi nimeni nu va fi alături, explică psihologa.

Detalii despre soarta unor bătrâni din țara noastră, citiți AICI.