Anticomuniştii, ascunşi în munţii României
Începute sub semnul idealismului şi al dorinţei de a răsturna noul sistem comunist, mişcările partizanilor din munţi au fost înăbuşite de informările localnicilor şi spionilor. Rubrica „Dosar” din această săptămână vă prezintă prima parte a unui miniserial dedicat mişcării de rezistenţă anticomunistă din anii 1944-1958, scrie Adevărul.Aproape toată tinereţea şi-au petrecut-o ascunşi. Cunoşteau ca-n palmă cărările ascunse ale munţilor. Făceau manifeste, atacau fabrici de armament şi convoaie militare, puneau la cale planuri de atac şi se pregăteau pentru momentul îndeplinirii marelui vis: revenirea în România a trupelor anglo-saxone şi căderea sistemului comunist abia instalat cu forţa.
Condamnat de către comunişti la zece ani de închisoare, bătut, interogat, vlăguit de munca silnică, Ion Ilioiu, ultimul partizan în viaţă din zona Făgăraşului, care a luptat activ cu arma în mână, povesteşte despre cum a intrat în rândul partizanilor şi despre zilele interminabile petrecute în lupte de guerilă cu autorităţile vremii. Acum nu mai e decât o umbră ce recunoaşte, pe pipăite, simplul drum dintre pat şi canapeaua din bucătărie.
Octavian Balaban şi-a petrecut toată tinereţea dincolo de gratii pentru „crima” de a fi dat o bucată de pâine unui consătean care lupta, în Munţii Făgăraşului, împotriva noii orânduiri comuniste. Înarmat, ascuns într-o stână de lângă Tismana, căpitanul Brîncuş Grigorie a conceput şi împrăştiat manifeste anticomuniste timp de cinci ani. „Distribuitorii” erau cele două surori ale sale şi ordonanţa. A fost prins într-o ambuscadă şi împuşcat într-un plămân. Au urmat judecata, condamnarea şi încarcerarea în mai toate puşcăriile grele din ţară.
În fine, braşoveanul Dumitru Moldovan, condamnat la 20 de ani de puşcărie pentru că a dat foc steagului PCR şi portretelor conducătorilor din anii ’50, s-a trezit, după eliberarea din 1964, după cum spune, într-o închisoare şi mai mare: România, mai arată Adevărul, mai scrie Adevărul.
