Adio, Moldova. Scrisoarea unui ambasador
Pentru că plec de la Chişinău, aş vrea să îmi exprim gratitudinea pentru colegi, parteneri pentru cooperarea şi contribuţia lor din ultimii 10 ani.
Moldova a realizat progrese în toate domeniile, din momentul în care am cunoscut primele victime ale traficului de fiinţe umane din Balcani în anul 2000.
După 11 ani, traficul de fiinţe umane, pentru care Moldova, din păcate, a devenit cunoscută, acest fenomen a fost în fond eradicat.
Aceasta nu înseamnă că munca noastră a devenit acum lipsită de sens: numărul beneficiarilor de asistenţa OIM creşte în fiecare an, dar ei sunt ajutaţi aici, în interiorul ţării, înainte ca să fie împinşi să plece din cauza dezavantajelor socio-economice sau a problemelor personale.
Migraţia a devenit un proces cu mult mai sigur şi este tot mai mult o opţiune pentru persoanele cu educaţie mai bună.
În imaginea alăturată vedem un grup din 30 de cetăţeni ai Moldovei, dintre care 11 deja au părăsit ţara pentru a-şi realiza visele personale. Şi fiecare dintre ei au pe cineva în străinătate.
Dar Moldova are nevoie de fiecare dintre ei şi va trebui sărealizeze multe acţiuni de anvergură ca să se asigure că cel puţin masa critică de profesionişti dedicaţi rămân în ţară ca să contribuie la realizarea dificilelor reforme.
Consultanţii străini nu pod contribui prea mult dacă partenerii naţionali nu sunt motivaţi şi sunt interesaţi mai mult de planificarea viitorului propriu în străinătate.
Din exeperienţa mea conchid că, în fond, consolidarea capacităţilor a constituit, în ansamblu, cel mai limitat succes al comunităţii străine în Moldova.
Programele de consolidare a capacităţii sunt bazate pe presupunerea că progresul este încetinit din cauza lipsei abilităţilor. Dar acesta e doar jumătate de adevăr: adesea, instituţiile care necesită consolidarea capacităţii, necesită şi reforme, un management mai bun de personal, şi mai presus de toate – o mai bună motivare pentru angajaţi.
Pe durata ultimilor ani, potenţialul cultural, social şi economic al diasporei moldoveneşti a fost în sfârşit remarcat; aceasta nu este o soluţie pentru toate provocările Moldovei, dar rămâne o resursă extinsă şi neexplorată a bunăstării umane.
Sunt sigur că motivarea diasporei de a menţine relaţia sa cu ţara va rămâne o prioritate pentru următorii ani.
Moldova a realizat un progre economic semnificativ datorită migraţiei, datorită taţilor, mamelor, surorilor şi fraţilor care au plecat să câştige bani în străinătate ca să îi trimită acasă.
Plecând, ei au redus numărul şomerilor, iar cu ajutorul banilor lor câştigaţi cu greu, au susţinut familiile şi au redus nivelul sărăciei mai mult decât orice program sau contribuţie străină.
Moldova este un exemplu al ajutorului de la om la om, şi în pofida tuturor plângerilor despre „dispariţia valorilor familiale”, nu trebuie să uităm că aceasta şi înseamnă solidaritatea intrafamilială conectată la profunda credinţă religioasă că vieţile noastre au cea mai profundă semnificaţie, atunci când trăim şi ne sacrificăm pentru alţii.
Întreţinătorii familiilor din străinătate pot fi o soluţie pentru membrii familiilor, dar nu şi pentru Moldova, care are nevoie de familiile sale acasă.
Faptul care trebuie înţeles şi abordat este acela că pentru un cetăţean cu puţini bani cel mai bun randament al investiţiilor poate fi propria sa migrare, pe când pentru cei care au mulţi bani cea mai bună investiţie pot fi plăţile făcute pentru a eluda legile.
Trebuie să existe mai multe stimulente pentru a investi în ţară şi mai multe stimulente pentru respectarea legii.
Deseori se spune că proiectele şi programele trebuie să fie bazate pe cerere, adică să nu fie lansate în baza unor priorităţi „de import”. Consider că cea mai bună abordare e cea a proiectelor ancorate în realitate.
Multe idei de proiecte născute în străinătate nu sunt testate suficient în realităţile moldoveneşti: e mai bine să avem şcoli cu pereţi crăpaţi şi încălzire defectă sau şcoli modernizate fără elevi? Nu există răspunsuri uşoare şi juxtapunerea de mai sus poate fi greşită, dar aceasta ilustrează faptul că odată cu fiecare iniţiativă ne poate scăpa o altă capcană, care ne poate costa nişte oportunităţi, subînţelegând că fiecare program poate anula un altul.
Prin urmare, este foarte important ca alegerea a ceea ce va fi susţinut cu fonduri şi ceea ce nu va fi susţinut se va baza pe o analiză minuţioasă a tuturor factorilor relevanţi, în particular pentru că Moldova, pe unele domenii, s-a atins punctul la care s-ar putea să nu mai existe capacităţi de a absorbi programe.
Sper că donatorii vor examina ipotezele priorităţilor prevalente, înainte de a promite distribuirea fondurilor.
Pentru IOM, Agenţia Migraţiei, cea mai semnificativă schimbare din ultimii ani este schimbarea paradigmei restante în sfera migraţiei, de la o chestiune de control şi luptă cu migraţia ilegală la conştientizarea unui nou aspect al migraţiei, care aduce riscuri asupra dezvoltării cocio-economice a societăţii, şi posibil, asupra agendei reformelor, care presupune reducerea dependenţei sa de remitenţe a Moldovei.
Cu alte cuvinte, necesar transferul managementului migraţiei de la poliţia de frontieră la societatea civile, la politicieni, sociologi şi economişti.
Sunt sigur că Moldova va realiza o istorie deplină a succesului, şi unica provocare pe care o au în faţă donatroii străini acum este cât de rapid şi cât de eficient vor susţine această ţară pentru realizarea acestui obiectiv.
Cu cele mai sincere urări de bine în pragul sărbătorilor, pentru toţi moldovenii de acasă şi din străinătate
Martin Wyss, şeful misiunii OIM in Moldova
