7 Aprilie în Parlament
Parlamentul a organizat, în ședința plenară de azi, audieri în Dosarul 7 Aprilie, cu câteva zile înainte de la împlinirea a 5 ani de la revoluția twitter din aprilie, 2009. La raport au fost invitați Ministrul de Interne, Dorin Recean, Directorul Serviciului Infromații și Securitate, Mihai Balan și procurorul general, Corneliu Gurin. Părerile în Parlament s-au împărțit: unii deputați au salutat rapoartele și s-au pronunțat pentru continuarea cercetărilor penale în dosarul 7 Aprilie, alții le-au dezaprobat, declarându-le un act politc și juridic departe de așteptări.
După încheierea audierilor, ZdG a luat legătura cu câțiva dintre participanții la protestele din 7 Aprilie, victime ale represiunilor comuniste din 2009, încerând să aflăm ce cred ei despre ceea ce s-a discutat astăzzi în Parlament.
Sergiu Crețu:
Am avut, sincer vorbind, o speranță că lucrurile se vor mișca altfel, mai ales că avem procuror general nou, un șef nou la Securitate, și la Interne, la fel. Dar ceea ce s-a spus astăzi, la fel ca și în anii trecuți, sunt niște constatări. Da, poate că pe alocuri cu niște accente mai critice, dar ce folos? Lucrurile rămân pe vechi. Ai impresia că cele 3 instituții, chemate azi la raport, nu comunică și nu colaborează între ele, ca să poată ajunge la o finalitate. E un non-sens să se meargă mai departe pe această cale. Eu de 4,5 ani sunt în proces de judecată în două dosare de tortură, reîntoarse de 3 ori în prima instanță de către Curtea Supremă de Justiție. Cât poți să te judeci? Lucrurile se tergiversează, bănuiesc, intenționat, ca victimele să dea din mână și să scuipte și pe dosar și pe justiție și pe toate.
Iurie Crăciuneac:
Nimic nou. De fapt, investigațiile în dosarul 7 Aprilie au pornit din start pe o pistă greșită. Toate acuzațiile au fost trecute pe executori și nu pe cei care au luat decizii și au dat ordine. Și lucrurile așa și continuă să meargă. Nu vom afla niciodată adevărul, pentru că cei care știu adevărul, fie că nu sunt cercetați, fie că sunt cercetați formal. Nu zic, au fost și polițiști care au făcut abuz de putere, sau procurori sau judecători, dar nu ei au fost principali. Azi, în raportul dlui ministru Recean au răsunat acuzațiile la adresa principalilor factori decizionali din poliție: Papuc, Zubic, Botnari, Gumeniță, dar ce folos că figurează în raport, dacă sunt în libertate. Acuzații reciproce între comuniști și guvernare, așa cum am văzut azi în Parlament, s-au mai făcut. Și rapoarte s-au făcut, și declarații, dar dreptate nu prea. Lumea nu mai vrea declarații și rapoarte, lumea vrea fapte. Eu dosarul meu, practic, l-am finalizat, dar a trebuit să merg la CEDO. În opinia mea, motivele din care se tergiversează lucrurile și sunt ținuți la dos principalii vinoveți, nu sunt de ordin juridic, dar de ordin politic, deaceea și merg lucrurile așa cum merg. La raport au fost
invitați azi Procurorul General, Ministrul de Interne și seful SIS, dar Ministrul Justiției de ce nu, că toate dosarele sunt înmormântate în judecată. Știți care-i obida cea mai mare? Că va trece 7 aprilie și după asta toate vor fi lăsate baltă așa cum au fost și până acum. Poate, dacă ar exista în societate un curent serios de opinie în jurul dosarului 7 Aprilie, dacă ar fi antrenată constant în această problemă (nu doar în ajun de 7 Aprilie) societatea civilă, presa, poate că organele de drept ar fi și ele mai responsabile. Dar așa, victimele rămân iarăși unu la unu cu Procuratura, Internele, SIS-ul, Justiția, în care s-au schimbat doar ”căciulile”.
