50 de ani la spitalul de tuberculoză
3 septembrie 2009. Nelea Şvaleova îşi trăieşte ultimii 54 de ani din viaţă printre bolnavii de tuberculoză. Ea este asistentă medicală şi, chiar dacă s-a pensionat demult, nu se poate despărţi de pacienţii săi care spun despre ea că are puteri magice de vindecare.
Am cunoscut-o într-un salon de spital, îngrijind bolnavii. A acceptat cu greu să discute pentru presă.
— E o boală molipsitoare. Cum e să vă trăiţi viaţa printre bolnavii de tuberculoză?
— Am muncit şi la Vorniceni, după care sunt aici, la Institutul de Ftiziopulmonologie «Chiril Draganiuc». De altfel, am avut marea onoare să-l cunosc pe dl Chiril Draganiuc. A fost şeful uşa căruia nu era închisă niciodată.
— Ce le spuneţi bolnavilor, ca să vă creadă că se vor vindeca?
— Nicodată nu mă adresez la ei altfel decât cu numele mic: Maria, Ion, Ana sau Vasile. Nu este greu să ţii minte nişte nume. Aşa stabilesc realţii mai calde cu pacienţii noştri. Ştiu că e importantă şi o strângere de mână. E bine şi să te gândeşti la ei, mereu.
