«Palanca contra Giurgiuleşti» este o invenţie

Blitz-interviu în «dosarul Palanca» cu ex-preşedintrele R. Moldova, V. Voronin

Reporter: Comuniştii acuză Guvernul pentru cedările pe care vrea să le facă la Palanca. Cei din guvern zic, la rândul lor, că nu fac decât să aducă la îndeplinire Protocolul semnat în 1999 de către preşedintele Lucinschi şi ratificat în 2001 de guvernarea comunistă. Există cumva vre-o deosebire între ceea ce a fost ratificat în 2001 şi ceea ce vrea să facă acum Guvernul?

Voronin: Există. Desigur că există. Noi ne-am obligat să transmitem în folosinţă Ucrainei, aşa după cum e scris şi în Protocol, sectorul de autostradă de la Palanca şi terenul prin care trece acesta. Asta înseamnă porţiunea de drum cu lungimea de 7,77 km, lăţimea de până la 23 de metri şi înălţimea terasamentului, pentru că el e construit pe loc de baltă, de până la 2 metri. Toată suprafaţa asta este calculată şi în hectare, nu-mi amintesc exact acum cât, dar asta-i tot din ceea ce trebuia să transmitem noi Ucrainei. Nu a fost vorba de niciun fel de pământuri de sub autostradă, altfel în Protocol ar fi fost scris «subcolul» şi nu «terenul». Lumea acuma inventează. Pământul pe care este construită şoseaua este al Moldovei şi trebuie să rămână al Moldovei. Ucraina, pur şi simplu se foloseşte de faptul că la conducere în Moldova au venit băieţii iştea noi, nu prea ştiu lucrurile şi hai să cerem tot ce vrem…

R.: Piotr Poroşenko, ministrul ucrainean de Externe, a declarat în presă, după ultima întrevedere cu A. Popov, că Chişinăul a căzut de acord să cedeze pământul de sub şosea la Palanca şi că până la sfârşitul lunii martie procedura de transmitere va fi ca şi încheiată…

V.: Mai spun o dată, Ucraina nu are cum să pretindă şi nici Guvernul cum să dea Ucrainei pământul de sub şosea, el este al Moldovei. Eu vreau să vă spun mai mult decât atât. Noi când am ratificat Protocolul, înţelegerea a fost cu totul alta. Era vorba să rezolvăm toate problemele noastre patrimoniale la pachet. Noi dăm Ucrainei şoseaua şi ei recunosc proprietăţile noastre din teritoriul Ucrainei…ştiţi că Moldova are mai multe proprietăţi pe teritoriul Ucrainei. Ne-am înţeles, am semnat ceea ce ne-am înţeles, ca la câteva zile după asta să ne pomenim cu un trimis special de la Kiev care a cerut retragerea înţelegerii… Cu Ucraina trebuie să fim foarte atenţi. Ei nu vor să negocieze, ei şantajază. Cu fiecare obiect în parte. Acum au în plan Palanca, după asta o să ajungă la Centrala de la Novo-Dnestrovsk, după aceea se vor întoarce la Basarabeasca, da poate şi la Giurgiuleşti.

R.: De unde s-a luat povestea asta cu «Palanca contra Giurgiuleşti»? Kievul face spume că Moldova i-ar fi, ca şi cum, datoare Ucrainei cu Palanca, pentru nişte metri de litoral la Dunăre în zona Giurgiuleşti. Până şi oficialii noştri din guvern operează, public, cu aceste «argumente»…

V.: Este o invenţie. Aţi văzut cumva scris lucrul acesta în Protocol? Dacă ar fi fost schimb, s-ar fi scric schimb. Nu e. Şi nici nu are de unde fi. Cei 450 de metri la Giurgiuleşti sunt doar o parte din ceea ce trebuie să avem noi la Dunăre. Noi am ridicat la vremea respectivă mai multe hărţi militare vechi şi am găsit că Ucraina ne rămâne nouă datoare la Giurgiuleşti cu aproape 800 de metri la malul Dunării. Aşa că băieţii iştia, care se grăbesc să dea Palanca, lasă să se mai uite oleacă şi prin hărţi. Şi încă una: documentele pe care le-am semnat cu Ucraina, chiar şi cele cu Palanca, nu trebuiesc interpretate. Iar ceea cu ce se ocupă acuma Kievul este interpretare. Şi guvernul în loc să se descurce în situaţie, face şi el acelaşi lucru.

R.: Şi cum ieşim din această situaţie? Guvernul este dispus să cedeze. Unii miniştri din guvern încearcă să acrediteze ideea că ucrainenii sunt nişte negociatori foarte complicaţi şi că ar trebui să ne mai gândim şi la faptul că avem de rezolvat şi problema transnistreană… De altfel, Protocolul cu Palanca lasă loc renegocierilor (art.9), în cazul în care apar probleme. Cum procedăm?

V.: Explicaţii pot fi găsite atâtea de câte ai nevoie. Există, însă, o practică internaţională, cunoscută de toţi, că atunci când între state apar probleme pe care acestea nu le pot rezolva singure, se apelează în instanţele internaţionale care au competenţa să rezolve astfel de probleme. Şi nu trebuie să umblăm cu argumente, că e bine sau nu e bine, uşor sau greu de negociat.

Pentru confirmare, P.A.