FOTOREPORTAJ Alegătorii deputaților la strâns porumb
În timp ce aleșii poporului încep ședința Parlamentului la ora 10, în sate, alegătorii deputaților sunt la muncă mult mai devreme, pe la ora 5 dimineața. Pe de altă parte, în timp ce munca unui deputat din Legislativ este remunerată cu cel puțin nouă mii de lei pe lună, țăranii, adesea, nu sunt răsplătiți deloc, roadele câmpului fiind singura lor posibilitate de a supraviețui, în condițiile lipsei locurilor de muncă, în special în zonele rurale.
Strânsul roadei nu știe de vreme, vârstă sau timp liber. Lucru dovedit deja de aproape șapte decenii pentru trei localnici din s. Zăbriceni, r. Edineț, situat la peste 200 de km de Chișinău. Lidia, 60 de ani, Ion Manciuc, 80 de ani, și Zina Antoci, 72 de ani, de când se cunosc, se ajută reciproc la munca de pe câmp.
Pe 16 septembrie, pe la 6:30, ajung cu mașina la cei patru ari de pământ de la marginea satului. Se apucă să desfacă porumbul, să-l adune în căldări și în saci, să lege cioclejii și să-i adune în snopi și glugi.
– Off, noi suntem așa de murdari, nu știu cum vom ieși pe fotografii, spune Lidia.
– Dar așa-i la deal, continuă Zina.
– Hai, Zina, adu niște păpușoi mai repede să te fotografieze, râd ei.
– Lasă că te-ai mărita dacă ai fi prea frumoasă, încheie Ion care, deși în ultimii doi ani a avut cinci intervenții chirurgicale, încearcă să ajute cum poate la munca de pe deal.
În mai puțin de șase ore, Lidia, Zina și Ion ajung la capătul unei zile de muncă.
– Iaca, dacă ne-ați fotografiat, mai repede am terminat lucrul. Mulțumim Domnului că am fost sănătoși și am scăpat, zic ei.
Merg până la mașina din deal, pun și ultimul sac cu porumb în portbagaj. Își șterg frunțile arse de soare cu dosul palmei, urcă în mașină, răsuflă ușor și își fac cruce că munca din acest sezon a luat sfârșit.
– Deja nu mai putem nici lucra, că ne doare tot, mărturisește Zina.
– Spune că o doare, dar la întâlnire merge, râde Ion.
– Cu pământul e greu, chiar dacă-i interesant, aer curat, liniște… Dar e greu, ajung ei la un numitor comun, în timp ce se urcă în mașină, închid ușile, iar sunetul de motor pornit ucide liniștea deranjată din când în când de foșnet de pănuși.
A mai rămas să pună porumbul în sâsâiac, să ducă cioclejii acasă, să dezghioace, să facă făină și să gătească mămăligă cu friptură după o rețetă specială. Dar ăsta e un alt subiect de fotoreportaj.
