„Frunză Verde de Arțar”

Iată-mă-s din nou cu laptopul în braţe. Cocoţată în fotoliul din camera de zi, reîncep mica mea activitate, scrisul. Cred că ultima dată am apelat la această metodă de relaxare spirituală vara trecută. Realizez însă cât de greu e să scrii despre tine însuţi, despre o muncă a ta, care a fost, de fapt, parte dintr-un proiect ce a avut în spate o întreagă echipă din trei oraşe canadiene. E greu să-mi exprim trăirile şi emoţiile, mă simt de parcă nici nu am existat pe parcursul a trei luni de proiect, notat cu rezultat brio în istoria culturală a diasporei din Canada.

Dar să o iau încet şi pas cu pas de la bun început. Un început marcat de momentul în care mintea mea a realizat că se naşte un produs ce urma a fi lansat pe 12 ianuarie pe scena Teatrului Marta Cohen din inima oraşului Calgary, pe 13 ianuarie la Montreal – Club Soda şi pe 14 ianuarie la Toronto – MOB Club. Produsul cu numele de „Frunză Verde de Arţar, Zdob şi Zdub”, turneu în Canada. A fost o decizie de a participa la proiect luată în doi timpi şi trei mişcări, că, la o adică, cui nu i-ar plăcea să fie prezent la un asemenea eveniment? Eu şi Cristina Nacu am devenit parteneri în organizarea concertului din Calgary. Nu am fost prezente niciodată la o prestaţie live a Zdobilor şi iată că acum s-a ivit momentul să-i cunoaştem pe cei iubiţi de pământeni nu doar vizionându-i şi ascultându-i din public, ci şi din culisele concertului. Am fost primii pe lista turneului de pe continentul nord-american, dar nici nu mai ştim cum e mai bine, la cât sunt de aşteptaţi şi îndrăgiţi de toţi, primii sau ultimii, sau poate de mijloc?! Cristina e cea care a aflat şi a primit cererea de organizare a concertului pentru Calgary. Liuba Sârbu din Montreal, iniţiatoarea turneului, care era în căutarea unui potenţial organizator pentru încă două oraşe, ne-a explicat şi totodată ne-a expediat necesităţile tehnice şi prevederile contractuale, care la început, pentru noi, păreau de neîndeplinit. După un studiu al pieţei, am ajuns la concluzia că orice e posibil. E un pic mai greu, nefăcând parte din industria show-biz-ului, dar am avut norocul să ne aflăm în ţara unde umanismul e o primă caracteristică a naţiunii. Ne-au ajutat în primul rând cei de la teatru, dându-ne sfaturi referitoare la arenda echipamentului şi a instrumentelor muzicale. Sfaturi utile pentru a ţine costurile în limitele bugetului, care era greu de estimat, din cauza lipsei sponsorilor şi a unei prognozări clare a numărului de spectatori. Deci, toate eforturile au fost îndreptate spre atragerea publicului în număr cât mai mare, desigur, în limitele capacităţii sălii unde a avut loc concertul. Ne-a mirat receptivitatea comunităţii de moldoveni de aici şi din localităţile vecine, Edmonton, Lethbridge, chiar şi din provincia vecină de pe coasta de vest, Columbia Britanică, de unde unii conaţionali au făcut cinci-şase sute de kilometri pentru a vedea performanţa istorică. S-au numărat printre spectatori şi mulţi cetăţeni români stabiliţi cu traiul aici, în Canada, dar şi ruşi, ceea ce denotă faima Zdobilor în lumea mare, trupa fiind cunoscută de o Europă şi o Asie întreagă şi fiind pe cale de a cuceri şi publicul de peste Ocean. La acest eveniment, am avut cel puţin vreo 30 de voluntari. După cum am menţionat şi anterior, voluntariatul a devenit un obicei în Canada, noii locuitori îl preiau destul de repede, ceea ce am remarcat acum şi în cadrul comunităţii noastre.

Vreau să dau numele membrilor echipei din care am făcut şi eu parte: Montreal – ONG-ul „Pici Voinici”, fondator Liuba Sârbu, Toronto – ONG-ul „Moldova Canada Link”, cu Dorian Ciupac, Natalia Burlacu, Alexandru Ceban, Viorica Luchian, Liliana Lopoţan, şi Calgary, după cum am menţionat anterior, cu Cristina Nacu. Mulţumită acestei echipe, Zdob şi Zdub a aterizat pe pământ canadian pe 11 ianuarie, la o temperatură de minus 25 de grade Celsius. Probabil, atmosfera de afară a fost influenţată de atmosfera de la concert, decolarea din Calgary având loc la doar 5 grade sub zero. Să mai zici ca nu există vreo interdependenţă între natură şi munca omului…

Iată un mic fragment din interviul luat de Voice of Alberta pentru Samovar Shaw din Calgary, în care solistul trupei, Roman Iagupov, spune: „Suntem fericiţi făcând muzică, şi e din mai multe motive. Cred că oamenii de artă sunt fericiţi deja prin faptul că au ales să facă artă. Dacă faci artă, care face lumea măcar un pic mai bună, atunci nu trăieşti fără rost”. Şi mă gândesc că acum în R. Moldova ai două opţiuni: ori faci artă, ori emigrezi. Oamenii cei mai talentaţi sunt născuţi în Moldova, şi asta a fost demonstrat şi aici, la mii de kilometri de baştina noastră.

Lilia Sturza, Calgary, AB, Canada

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. ghetu vitea

    Eu as zice ca da romanii si ceilalti cetateni moldoveni sunt talentati,dar eu nu cred ca numai arta ne poate tine in tara,mai sunt si alte variante precum antreprenorii de succes si specialistii TIC care au facilitati la noi,asa ca ARTA si INFORMATICA ne pot tine in tara,iar daca vrem putem circula in UE si nu numai,, cu produsele bio si eco,fara a uita vinurile moldovenesti care cuceresc UE si restul lumii,dar si traditiile noastre populare,,,apreciate de straini,,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *