Convenţia Moldo-Americană de la San Francisco: diaspora din IT

La 28 septembrie 2018, va avea loc a V-a Convenţie Moldo-Americană, organizată de diaspora R. Moldova din SUA. Este o acţiune anuală, planificată în prealabil şi desfăşurată cu eforturile organizatorilor. Noi, cei responsabili de media, ne adunăm la un sfat al ţării prin Skype, cu Natalia Ghilaşcu din Los Angeles, eu din Seattle şi Eugenia Berzan, care se află în vacanţă în Croaţia. Natura, însă, nu are nevoie de planurile noastre. Aud la televizor: „California arde. Circa 20 de incendii au izbucnit simultan de-a lungul Californiei. A început şi un incendiu forestier în California de Sud (aproape de Natalia), unde focul a sculptat drumul de-a lungul crestelor cu păduri, la sud de Los Angeles. Guvernatorul Jerry Brown a declarat stare de urgenţă. Incendiul e atât de mare, fiind denumit „Holy Fire” („Foc de la Dumnezeu”). Din fericire, San Francisco e mai la nord, iar incendiile în zona de nord sunt mici, departe de oraş. „Show must go on!”, ne zicem şi ne suflecăm mânecile. Aşadar, faceţi cunoştinţă – Oleg Ciubotaru, unul dintre participanţii Convenţiei de la San Francisco.

— Oleg, cine sunteţi, de unde veniţi, de cât timp sunteţi în SUA?

— Sunt originar din Călăraşi. Am învăţat acolo la liceu, apoi 4 ani am învăţat la Universitatea Tehnică. După asta, am început să lucrez pentru câteva companii internaţionale. În 2012, am primit un contract cu compania FFW Agency, cu care lucrez şi acum aici, Silicon Valley. Realizăm numeroase proiecte cu companii de top, cum ar fi Pfizer, Johnson&Johnson, Panasonic, Autodesk, Pinterest. Lucrăm şi cu unităţi necomerciale de gen non-profit şi cu universităţi. Din 2012, când am venit în SUA, sunt Project Manager la un mare proiect de la Stanford School of Business, unde am lucrat şi cu câţiva developeri din Moldova. Eram foarte mândri că am reuşit. După asta, s-a declanşat un fel de efect de avalanşă, urmând alţi clienţi, care mai mari, care mai mici. În plus, lucrăm cu organizaţii care cer certificări şi un „background check” (verificare de fond, n.r.) foarte detaliat. Spre exemplu, în Europa, am lucrat cu ONU, cu UNICEF, cu Amnesty International. În SUA, am lucrat la un proiect de Stanford, în colaborare cu US Department of Energy Office of Science. Deşi eram Project Manager, nu aveam acces la toate componentele proiectului, pentru că Moldova e în categoria a treia, alături de ţările care nu au „security clearance” (aviz de securitate, n.r.). Suntem în aceeaşi categorie cu Iranul şi Coreea de Nord.

— Proiectele la care lucraţi sunt din domeniul IT?

— Da, sunt în IT. Ne concentrăm în special la componente de website: cum lucrează site-ul la telefon, la desktop, la IPad sau la tablete. Proiectele noastre sunt complexe şi avansate. Când ai clienţi mari, de obicei, ei dispun de sisteme vechi, care sunt documentate superficial, având şi un „timeline” (orar, n.r.) agresiv. În lume sunt mulţi developeri, dar expertiza şi complexitatea cu care lucrăm e mai avansată decât ar fi să aduni oameni de peste tot, ca să lucreze împreună.

— Credeţi că echipa din R. Moldova este mai calificată decât altele?

— Nu pot să spun asta. Avem 20 de oficii în lume: în Bulgaria, Ucraina, Asia, SUA, Moldova. Eu, în principiu, am început cu echipa din Moldova. Când am venit, eram 5-6 oameni. Acum suntem 45. Ulterior, am transmis responsabilitatea de Country Manager (manager pe ţară, n.r.) altor persoane. Acum, suntem un amestec de echipe din Europa de Est şi SUA. E vorba de oameni specifici, care pot fi independenţi şi care ştiu ce vor şi ce pot să facă pentru a obţine rezultate. Am şi dărâmat pereţii dintre oficii şi ţări şi punem oamenii să lucreze respectând setul lor de abilităţi. Trăim o perioadă în care aşa ceva e posibil. Cu 20-30 de ani în urmă, asemenea lucruri erau greu de imaginat.

— Cu ce proiect veniţi la Convenţie?

— La Convenţie nu venim cu un proiect. Personal, voi administra panelul IT. La tema acestuia încă mă gândesc, dar am identificat câteva persoane din comunitatea moldovenilor din California, de la Google şi Facebook. Cred că, în contextul în care oamenii aceştia s-au realizat în IT, ar putea influenţa pozitiv oamenii de acasă, inclusiv pentru a realiza produse în Moldova, pentru a le aduce pe piaţa din America, ca să aibă acces mai simplu la Silicon Valley. Cunosc foarte mulţi tineri din Moldova care au startup-uri şi vin în SUA. Aici mă întâlnesc cu ei. Am putea avea petreceri de bun venit, care să-i ajute să se acomodeze, să-şi găsească contacte, să-şi mărească network-ul. Asta ar fi o idee. De 6 ani, organizez evenimente la care încerc să aduc cât mai multă lume nouă: la Paşti, de Ziua Independenţei, de Ziua Limbii Române. Pur şi simplu, e o scuză bună pentru a aduce oamenii împreună, a-i face să discute şi să cunoască alţi oameni. Am observat, pe parcursul anilor, că cei mai entuziasmaţi sunt oamenii noi, pentru că ei vin la evenimentele astea cu gura căscată, ca să afle cum să se adapteze mai uşor, să-şi facă prieteni. E plăcut când vezi că oamenii se împrietenesc sau se regăsesc. Sunt cazuri când s-au întâlnit verişoare care nu s-au văzut de 20 de ani, ori profesoara şi elevul care nu se văzuseră de 15 ani. E impresionant să se revadă aici, în California.

— Diaspora R. Moldova din America diferă de la stat la stat. Ce diferenţe sunt între diaspora de la New York, Miami, California, şi cea de la San Francisco şi Sacramento, de exemplu?

— Ei diferă prin trei componente – numărul de moldoveni din zona respectivă, anul în care au venit în SUA, profesia lor. Aceste componente sunt importante pentru coloritul comunităţii. Eu nu pot să spun despre Miami şi despre restul, dar pot vorbi de Sacramento versus San Francisco. În Sacramento, mai mulţi moldoveni au venit prin anii ’90, pe criterii religioase. E un contingent de oameni specific, pe ei îi leagă religia şi ocupaţia lor. Ei sunt ocupaţi în domenii de muncă fizică – în construcţii sau lucrează şoferi de camion. În acelaşi timp, în San Francisco, tipul de emigranţi din Moldova, în mare parte, sunt tineri din IT, care au venit având contracte cu companiile de aici sau tinerii moldoveni care cândva au plecat să înveţe la universităţi mari din America ca Yale, MIT, Stanford şi acum au un job în Silicon Valley. Cei din Sacramento sunt oameni stabiliţi aici, au casele lor, familiile lor cu copii de 20 de ani. Cei din Silicon Valley, de la San Francisco sunt veniţi recent, sunt mai tineri, mai energici, îşi caută scopul şi sensul vieţii. Priorităţile lor sunt diferite. La coasta de est, la Chicago, spre exemplu, e altă climă, alte priorităţi, alte tipuri de oameni, alte tipuri de activităţi pe care oamenii le fac.

— Ce putem învăţa unii de la alţii din diaspore diferite? Aţi menţionat cuvântul amestec. E nevoie de aşa ceva?

— E o întrebare filozofică. Facem un fel de amestec sau e mai bine ca aceste culturi să fie mai izolate şi să aibă farmecul lor? Văd beneficii şi avantaje în avea oameni din diferite comunităţi, dar cu mai multe poduri între acestea. Ce este unic pentru cei de la Sacramento sau de la Seattle, de la Chicago, Miami, New York? Convenţia reprezintă un bun context pentru ca lumea să se întâlnească şi să facă schimb de experienţă, iar amestecul se poate face doar prin proiecte comune. Totuşi, să nu uităm că grijile oamenilor din diferite state sunt diferite.

— Care este îndemnul dvs. pentru diasporă, pentru cei care vor să vină la Convenţie?

— În primul rând, o să mă strădui să convoc oameni din California ca să vină pentru a ne revedea. Pentru ceilalţi, mesajul e că această convenţie e o oportunitate de a învăţa unul de la altul. Cred că aici lumea trebuie să facă legături creative care, eventual, ar putea genera proiecte cu impact. Pentru cei care vin la San Francisco pentru prima dată, e neapărat să vadă oraşul. Este un loc specific, aici s-au născut Google, Uber, Lift şi alte mari companii. Îi invităm nu doar să se întâlnească cu alţi moldoveni, dar şi să guste atmosfera din Bay Area, din Silicon Valley. Plus, Napa Valley e cunoscută pentru vinurile sale. În California, ai mereu ce să faci.

— Mulţumim.

Irina VanPatten, SUA

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *