Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   „Am mers prin Veneția cu…

„Am mers prin Veneția cu pancartele noastre de durere”

Mă numesc Liliana Stratulat și muncesc în Italia de 11 ani. Acum locuiesc în suburbia Veneției. Vineri, 16 iunie, am luat parte la protestul împotriva schimbării sistemului electoral din R. Moldova, desfășurat aici, la Veneția. Scriu aceste rânduri pentru ca și cei de acasă să afle cum stau lucrurile și de ce am participat la protest. Nu cred că mai e nevoie să vă zic că noi, cei plecați de acasă, nu suntem nepăsători. Suntem nu doar îngrijorați, ci profund indignați și dezgustați de ceea ce se întâmplă în R. Moldova. Totodată, suntem determinați să ne ajutăm baștina pe toate căile posibile. A fost important să demonstrăm că vă suntem alături, organizând un protest în orașul unde a avut loc aprobarea de către Comisia de la Veneția a avizului privind schimbarea sistemului electoral din R. Moldova.

Oficial, Moldova declară că merge pe calea integrării europene. Acest traseu, în esență, înseamnă dezvoltarea democrației. Deci, în acest context, R. Moldova este obligată să respecte anumite reguli comune stabilite în UE: să nu se abată de la principii, care sunt, de fapt, nucleul spațiului european. Comisia de la Veneția este acel organ de consiliere care ajută țările postsocialiste ca „regulile jocului” să fie implementate cât mai adecvat. Aș mai aminti că guvernanții noștri au și promis că vor aștepta mai întâi rezultatul examinării proiectului de către Comisia de la Veneția, apoi vor recurge la votul în Parlament. Dar nu a fost să fie.

După cum bine știți, pe 5 mai, curent, Parlamentul R. Moldova, cu majoritatea voturilor, a aprobat în prima lectură proiectul de lege privind schimbarea sistemului electoral în unul mixt. Lipsiți de onestitate cum sunt, nu se mai țin de nicio promisiune, ci fac tot ce este posibil pentru a rămâne la putere cu orice preț. Bănuiesc că astfel au crezut că vor reuși să arate că, de fapt, legea propusă de ei se bucură de un consens larg atât în Parlament, cât și în societate. Nu mai zic de manipulările cu propunerea sistemului uninominal, ca, până la urmă, să fie votat cel mixt. Prin asta ei, chipurile, au arătat că au și cedat, ascultând și de „opoziție” și, prin urmare, au ales o cale de mijloc.

Personal, sunt sufocată de acest ipocrit, insolent și vulgar teatru al absurdului. Nu mai pot tolera ca uzurpatorii puterii să-și bată joc în aşa hal de o țară întreagă! Ideea de a protesta aici, la Veneția, ni s-a părut simbolică, fiind larg împărtășită, deoarece ne vizează în cel mai direct mod, or sistemul mixt dezavantajează alegătorii de peste hotare. Nu putem accepta această atitudine față de noi, întrucât suntem și noi cetățeni cu drepturi egale ai acestei țări! Ține de datoria noastră să ne exprimăm opiniile, să lărgim câmpul discuțiilor, să ne strigăm dezacordul. Acestea au fost motivele inițiativei noastre.

Aș vrea să vă vorbesc și despre partea practică a protestului nostru, precum și despre reacția la această acțiune. Tinzând să ne dedicăm trup și suflet binelui comun, abia aflată data și adresa sediului întrunirii Comisiei de la Veneția, am și întreprins măsurile necesare. Ne-am mobilizat, ne-am încurajat reciproc, am rezolvat problemele birocratice. Este ușor de scris, dar nu e ușor de realizat acești paşi. Dacă pui și factorul „la ce-mi trebuie, eu mi-am creat deja confortul”, treaba devine irealizabilă.

Noi însă nu ne lăsăm seduși de bunăstarea relativă în care trăim, ci facem pașii noștri modești, dar hotărâți. Facem pași conform posibilităților noastre, ca după să fim „dezmierdați” de către „binevoitori” în privința numărului mic, de parcă numărul ar fi întotdeauna esențial pentru a transmite un mesaj corect. Le-aș spune acestor împroșcători de noroi să-și încerce puterile în obținerea unei autorizări pentru desfășurarea unei manifestări publice într-un termen restrâns, în locuri de importanță strategică pentru serviciile de securitate, asumându-şi riscul de pedeapsă penală pentru tentativa de a influența decizia unui organ european, apoi să ironizeze pe seama acțiunilor diasporei și a numărului mic de reprezentanți.

Întrunirea Comisiei de la Veneția a avut loc într-o zi lucrătoare, când majoritatea doritorilor de a manifesta e la muncă și a coincis cu greva generală a lucrătorilor din transport, iar aceasta înseamnă deplasare spre Veneția la limita imposibilului. Mesajul nostru a trecut, indiferent de factorul numeric. Sau, dacă se umplea Veneția de moldoveni disperați, era sa ajungă mai lesne la urechile astupate ale oligarhiei moldave? Dată fiind aroganța cu care se abordează avizul Comisiei, nu cred că am fi putut influența prin număr.

Ne vom strânge mulți și gălăgioși, poate, pentru a saluta pe măsură instaurarea în scaun pentru merite inestimabile a lui Alexandru Tănase – ambasador de dreptate și Constituţie! Gestul nostru a fost unul simbolic – am ales podul Constituției din Veneția, am îmbrăcat scumpele noastre haine tradiționale, am fluturat drapelul nostru sfânt – totul în numele acelei părți a Diasporei care împărtășește aceleași idei cu noi.

Am mers prin Veneția cu pancartele noastre de durere, am respectat cerințele amabile ale oamenilor legii de a nu provoca neînțelegeri în fața sediului Comisiei de la Veneția, ne-am exprimat doleanțele prin metodele accesibile nouă – prin aceasta am realizat ce ne-am propus. Ne-am mai dori un lucru: dragi „binevoitori”, în loc să ne priviți cu superioritate și să ne luaţi în zeflemea, ar fi mai bine să acceptaţi o discuție constructivă și bazată pe toleranță. Haideți să creăm o atmosferă civilizată pentru discuție, fără a batjocori inițiative, opinii, acțiuni.

Liliana Stratulat, Italia