Ajutorul social, ca un colac de salvare

270-copiiLângă uşa casei stau opt perechi de încălţăminte, care îşi aşteaptă stăpânii să iasă afară. Patru, cele mai mici, sunt aşezate în rând, mai departe de prag. De după uşă, privesc curioşi opt ochişori. Sunt patru din cei şase copii ai familiei. De un an, cel mai mare fecior este major, iar mezinul, acum o lună, a aniversat doi ani.

Această este una dintre cele 20 de mii de familii care beneficiază la momentul actual de ajutor social din partea statului. “Suntem o familie ordinară dintr-o ţară săracă”, descrie modest situaţia Elena, mama. Aceasta spune optimistă că, în viitor, cu siguranţă vor avea o situaţie financiară mai bună, de altfel, cum a şi fost anterior. De 5 ani, ambii soţi sunt şomeri şi nicicum nu reuşesc să-şi găsească ceva de lucru. După ce au fost nevoiţi, acum câţiva ani, să-şi vândă locuinţa din Chişinău, închiriază o casă în Dănceni. Deşi plătesc mai puţin pentru casă decât în oraş, este costisitoare deplasarea zilnică a fiului mai mare, student în Chişinău.

“Insistenţa m-a ajutat”

“Postul meu de lucru este bucătăria, unde tot timpul ascult radioul. Astfel, anul trecut, când a fost adoptată legea, am aflat despre ajutorul social. M-am adresat asistentei sociale din sat şi ea ne-a spus să completăm cererea. Am trimis-o la raion, de unde am primit oficial un răspuns. Ne-au spus că noi trăim foarte bine şi că sunt oameni care în genere nu au nimic. Asta era vara trecută. Am cedat atunci. Ne-am gândit că va veni susţinere din altă parte, deşi ne era foarte greu”, povesteşte Elena despre prima sa tentativă eşuată de a obţine ajutorul.

Când a auzit la radio că a fost aprobat bugetul pentru anul curent şi că au fost efectuate de Guvern modificări cu privire la ajutorul social, Elena a început să bată pragurile autorităţilor. A decis să meargă în audienţă la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, pentru a afla dacă într-adevăr familiile cu mulţi copii sunt ajutate aşa cum se spune. “Insistenţa m-a ajutat mult. I-am explicat viceministrului problema noastră şi mi-a spus să mai merg o dată la asistentul social şi să completez cererea”, spune mama celor şase copii. După ce a depus cererea, la ei a venit asistentul social ca să verifice dacă cele declarate corespund realităţii.

Ajutor binevenit

Din ianuarie, familia primeşte un ajutor social în sumă de aproape două mii de lei. “Acest ajutor a venit într-un moment când chiar ne trebuiau bani şi nu aveam din altă parte susţinere. Nu ştiam ce să mai facem. A venit ca un colac de salvare. Nu prea mare, dar binevenit şi la ţanc, astfel încât să nu ne înecăm. Întotdeauna suntem optimişti şi convinşi că Dumnezeu ne va ajuta. Şi se adevereşte”, recunoaşte cu lacrimi în ochi Elena.

Era problematică procurarea hăinuţelor şi a încălţămintei. “Chiar şi cele care se vând la mâna a doua sunt scumpe”, spun părinţii. Banii din ajutorul social îi adună, şi când se ivesc câteva ore libere, Elena ajunge la Chişinău şi cumpără ce le mai trebuie copiilor. Neapărat şi “ceva bun”, pentru cei mici. “Luna trecută, i-am cumpărat unui băiat încălţăminte, altuia pantaloni şi o scurtă. Acum, le voi putea cumpăra înainte de Paşte câte un costumaş, vreo bluziţă nouă”, spune mama copiilor.

Ea susţine că nu a avut situaţii ca să nu aibă ce pune pe masă. Se străduie cât mai puţin să cumpere de ale gurii şi mai mult să crească ei singuri. “Copiii nu mor de foame, sunt sănătoşei, tortoşei. Creştem păsările şi caprele noastre. În fiecare zi copiii au mâncare proaspătă şi bună la masă”, povesteşte mama în timp ce copiii coc la bucătărie un chec.

“Cineva trebuie să lucreze”

Soţii folosesc orice ocazie pentru a aduce un venit familiei. În spatele casei au o seră micuţă, în care cresc răsad de castraveţi şi de roşii. Vara trecută, Elena a crescut crizanteme în ghiveci. Băieţii au adus întreaga vară apă de la iaz, ca să le ude. În toamnă le-au vândut. Au şi câteva familiii de albine. Tatăl şi băiatul mai mare se ocupă de ele. Le ţin pentru copii, să consume un produs natural.

Până în vară, soţii speră că cel puţin unul dintre ei îşi va găsi un loc de muncă. Valeriu, asistent medical de profesie, este înregistrat la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Aşteaptă. Elena are studii şi experienţă în managementul alimentar. Şi-a trimis CV-ul la mai multe companii. Aşteaptă. “Nu mă opresc până nu vom găsi ceva. Cineva trebuie să lucreze. Imediat cum ne angajăm, refuzăm ajutorul social”, spune mama celor şase copii, care visează să aibă cât mai curând propria casă.


Tatiana EŢCO


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *