Sondaj politic

Consultările informale de la Moscova privind reluarea negocierilor în formatul «5 plus 2» au eşuat

Diferendul transnistrean: mai există loc pentru cedări… sau soluţii?

 

Oazu Nantoi, politolog

Toate aceste reuniuni informale nu sunt decât nişte consfătuiri politice, unde se stă la sfat, dar unde nu se iau decizii. Ce a fost la Moscova – am văzut. Nimic bun. Rusia îşi caută de interesele ei. Noi avem guvernări, dar fără interese, sau cu interese de contrabandă la Nistru. Mai departe de cedări unilaterale nu s-a mers. Nu a existat voinţă politică, sau am fost reprezentaţi la negocieri de spionii Moscovei. Chişinăul nu a vrut să se impună în negocieri. Paradox. Stă Ilie Cazac închis la Tiraspol, ca spion al Chişinăului, iar Iastrebceac o face pe «ministrul de externe al Transnistriei» la Chişinău şi este liber. Şi noi vrem să fim luaţi în serios ca partener în negocieri? Aşteptăm să ne rezolve dna Merkel problema? Face şi ea ce poate sau ce crede. Şi atât. Problema e a noastră. Loc pentru cedări? Există. Dar Chişinăul a cedat destul.

Sergiu Mocanu, lider Mişcarea Populară Antimafie

Întâlnirea neformală de la Moscova a mai confirmat o dată faptul că «problema transnistreană» este de mai mult timp în impas. Că ruşii o fac pe «niznaiu» şi se ascund în spatele Tiraspolului este altceva. Dar, dacă nu depăşim stereotipurile, pe care le-a impus Rusia acestor negocieri, când toate depind de voia lui Smirnov, nu ajungem nicăieri, pentru că, unu: Tiraspolul şi Moscova nu vor ceda nimic, doi: Chişinăul nu va accepta ceea ce vrea Moscova şi trei: comunitatea internaţională nu poate face presiuni. În 2007 am lansat un proiect, care rămâne în picioare şi azi: soluţionarea diferendului în două etape. La prima, să ne integrăm în UE cu teritoriul pe care îl controlăm, Transnistria s-o trecem sub control sau protectorat internaţional şi după demilitarizarea şi democratizarea ei să facem şi pasul doi. Altceva…

Vitalia Pavlicenco, preşedinte PNL

Întâlnirea de la Moscova e o farsă.  Dacă Rusia a ajuns să speculeze federalizarea ca pe o opţiune a comunităţii internaţionale, înseamnă că e timpul să punem punct. De cedat nu mai avem ce ceda. Este  ridicol să-i auzi pe unii oficiali de la Chişinău că, dacă am merge mai des la Tiraspol sau la Moscova, problema transnistreană s-ar rezolva mai uşor. Să fim clari: miza Rusiei rămâne cea din start: conservarea frontierelor R. Moldova în spaţiul de influenţă rusesc. Federalizarea înseamnă excluderea R. Moldova de pe pista integrării euro-atlantice. Mai mult, ea este un pericol la adresa României şi comunităţii euro-atlantice, pentru că va face legală staţionarea trupelor ruse la Nistru. Basarabia trebuie să se reunească cu România, iar Transnistria trecută sub patronaj internaţional până la retragerea definitivă a armatelor ruse de la Nistru.

Sergiu Coropceanu, vicepreşedinte PSD

Eu nu aş vrea să vorbim despre cedări, mai degrabă aş prefera să vedem dacă mai există loc pentru soluţii, înţelegeri. Personal, cred că există. Federalizarea R. Moldova este părerea anunţată de Moscova. Trebuie să vedem care este şi părerea Chişinăului, pentru că de la o etapă la alta lucrurile se schimbă. Chişinăul nu a avut niciodată  un proiect fundamentat de soluţionare a diferendului transnitsrean, de tipul planului Kozak, să zicem. Reacţiile Chişinăului au fost mai mult sentimentale, cu «da» sau «nu». De cele mai dese ori s-a vorbit de statut special. Dar mai departe de noţiune nu s-a mers. Federalizarea este şi ea o idee enunţată. Trebuie să vedem ce se vrea prin această federaţie, o discutăm public ca să ne putem da seama ce merge, ce nu merge, ce e bine ce e în plus sau în minus… Altfel stăm pe loc…

Nicolae Osmochescu, diplomat, doctor în drept

Moldova nu mai are, practic, unde ceda. Singura operaţiune a Moscovei care nu a trecut e «planul Kozak». Riscurile, însă, rămân. Declaraţiile recente ale ministrului  de externe, S. Lavrov, că comunitatea internaţională nu mai agreează formula de «stat unitar» pentru R. Moldova, nu face decât să ne readucă în faţa ideii de  federalizare. Să presupunem că Chişinăul acceptă. Cine poate garanta că această federaţie nu va trece, ulterior, într-o uniune statală, aşa după cum s-a mai pretins? Sau că, din momentul în care Transnistria devine subiect federal, nu vor cere acelaşi lucru  şi găgăuzii. Soluţia? Ori acceptăm federalizarea şi reintrăm în spaţiul de influenţă al Rusiei, după cum am mai fost, ori ne despărţim paşnic şi mergem fiecare în drumul lui. Transnistria nu mai poate fi readusă la situaţia de la 1990, Basarabia nici atât.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *