La Piatra Neamţ: seminaristul de la Cania
Ion Gribincea este unul dintre cei mai buni şi mai silitori elevi de la Seminarul teologic Veniamin Costachi al Mănăstririi Neamţ din judeţul Neamţ, România. Mic de statură, cu o figură firavă şi cu o privire senină, Ion povesteşte cu însufleţire despre cum, noi creştinii, trebuie să avem smerenia şi bunăvoinţa de care a dat dovadă Maica Domnului. «Trebuie să dăm dovadă că suntem adevăraţi creştini, adevăraţi iubitori ai lui Dumnezeu…». Vocea lui curge lin, aproape că şopteşte. În local se face linişte, iar în ochii oaspeţilor din R. Moldova apar lacrimi…
La o distanţă de 12 km nord-vest de Cetătea Neamţ, coborâm cu microbuzele pe un drum drept, care se întinde în faţa noastră ca o oglindă. În jur vezi păduri întinse. Cotim spre dreapta. Chiar în faţa noastră, vedem Mănăstirea Neamţ. Este cea mai veche aşezare monastică a Moldovei. Coborâm din microbuze. În jur se întinde o linişte adâncă. Doar vocile răzleţe ale oaspeţilor din R. Moldova sparg această linişte. Mergem direct spre camera de oaspeţi a mănăstirii, unde urmează să luăm prânzul. Mese mici, aranjate frumos, acoperite cu pânză albă. Ne aşezăm nerăbdători la masă.
Chiar părintele Ioan Mihoc, care e şi directorul Seminarului Teologic, ne aduce ciorba aburindă. Împreună cu preotul mai vin câţiva tineri, care îi servesc pe ceilalţi oaspeţi.
Într-un moment, părintele Ioan Mihoc ni-l prezintă pe unul dintre tineri. Pe Ion Gribincea, care este originar din satul Cania, r. Cantemir. «Aşa băieţi, ca Ion, să mai trimiteţi din R. Moldova. Este foarte bun», spune preotul.
Un tânăr mic de statură. Smolit. Ne cuprinde cu privirea. O uşoară emoţie se citeşte pe faţa sa. Este mândru că îşi întâlneşte consătenii şi are posibilitatea să povestească din ce cunoaşte.
Sunt câţiva oaspeţi, vecini cu localităţile. Îmbrăţişări. Lacrimi. E minunat când întâlneşti, la 300 km depărtare de casă, pe cineva din ai tăi. Ion Gribincea învaţă la Seminarul Teologic de doi ani. Mai are încă doi ani de învăţat, după care va face facultateta şi masterul în teologie. După facultate, ar putea deveni preot.
Despre Ion Gribincea, preotul Ioan Mihoc are doar cuvinte de laudă. «Copil bun, ascultător… Am avut mai mulţi copii din R. Moldova. După revoluţie, la doi ani, au început a veni tineri de acolo. La început le este mai greu. E o diferenţă de învăţătură între aici şi dincolo. Dar cu ascultarea, cuminţenia şi prietenia care se leagă între ei se acomodează repede. Reuşesc să-i ajungă şi pe ceilalţi din urmă. Uneori chiar îi depăşesc. Iată, Ion este unul dintre cei mai buni. Se leagă între ei aşa prietenii că nu se mai lasă duşi acasă».
În vacanţa de primăvară, Ion nu a mai plecat acasă. Îi era frică că nu-i vor permite să se întoarcă. «Erau tocmai problemele celea la voi. Ne doare sufletul că nu a putut pleca să îşi vadă părinţii», spunea părintele Ioan Mihoc.
Vara trecută, Ion a rămas la Mănăstire. Nu a plecat acasă. «Se vede că vine dintr-o familie mai modestă. A rămas aici şi a lucrat, ghidând grupuri de turişti-pelerini. A mai ajutat pe aici pe la Mănăstire. Cred că a dorit să câştige câte ceva bani ca să poată să îşi ajute părinţii», spune preotul.
La Seminarul Teologic mai e şi o secţie de pictură. Ioan Mihoc ne-a arătat câteva icoane pictate, de o frumuseţe incontestabilă. «Din păcate, din R. Moldova nu avem pe nimeni la Pictură. E păcat că în R. Moldova nu se dezvoltă arta bisericească», a spus cu regret părintele Ioan.
Am plecat de la Mănăstirea Neamţ cu sufletul împăcat. Chiar cu bucurie. Ion Gribincea ne-a condus până la microbuz. A promis că va veni curând în R. Moldova şi ne va povesti mai multe. Teodosia Nistor, consilier local la Primăria Lărguţa, r. Cantemir, ne-a zis că îl va invita neapărat în satul ei. «Are ce ne spune. E frumos când avem ce învăţa şi de la cine învăţa», a mai spus Teodosia Nistor.
Veronica RUSSU
