Grigore Vieru, o umbră care este aici

248-vieruÎn prima zi a Festivalului Internaţional de Poezie “Grigore Vieru”, la Biserica “Sfânta Teodora de la Sihla” din centrul Chişinăului, lăcaş  în care poetul obişnuia să vină adesea şi unde candela nu se stinge din ziua morţii acestuia, a fost oficiat un parastas în memoria marelui poet. La pomenire au participat, alături de familia Vieru, prietenii poetului, de pe ambele maluri ale Prutului.

Criticul literar Theodor Codreanu, autorul studiului monografic “Duminica mare a lui Grigore Vieru” şi unul dintre primii condeieri care a scris în Ţară despre poet, este fericit că a avut norocul să-l cunoască pe Grigore Vieru în această viaţă. “Este un simbol al românităţii, un mare suflet, un creştin autentic. Este un poet al întreg spaţiului românesc. El a făcut punţi între cele două maluri şi va rămâne veşnic în inimile noastre, aşa cum îl cinstim şi astăzi, cu prilejul Festivalului”, susţine Codreanu.

Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, a venit la Chişinău special cu prilejul Festivalului dedicat lui Grigore Vieru. El îşi aminteşte că era bun prieten cu poetul încă înainte de anul 1980, când împreună au colaborat la realizarea filmului “Maria Mirabela”, versuri la muzica căruia au fost scrise de Vieru. “Am satisfacţia să fi scris în România primul studiu despre Grigore Vieru. Mă refer la postfaţa la volumul “Rădăcina de foc”, în care l-am aşezat pe Grigore Vieru între marii scriitori ai neamului românesc, acolo de unde nimeni, niciodată nu-l va putea clinti. De atunci s-au întâmplat atâtea alte evenimente! Acum el a devenit o umbră, dar este aici. Ne apără limba, ne apără neamul, ne apără poezia, ne apără idealurile noastre europene şi tot ce este frumos în fiinţa noastră. De aceea, umbra lui va rămâne de neclintit, deoarece are un duh al ei, care se cheamă Grigore Vieru”, este convins Victor Crăciun.

“Plecarea lui Grigore Vieru a surpat un gol în cultura noastră, gol pe care încercăm să-l recuperăm prin nişte acţiuni organizate în memoria sa. Festivalul iniţiat în memoria lui Grigore Vieru îşi propune să facă şi mai cunoscută opera sa. A fost o personalitate de excepţie. I se zice poet naţional, dar el este şi un educator naţional”, a declarat Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, una dintre instituţiile organizatoare ale acestui eveniment.

Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie “Grigore Vieru” a avut loc în perioada 9—12 octombrie 2009, după nouă luni de la decesul marelui poet. Festivalul a debutat la Chişinău şi a continuat la Iaşi. Este conceput ca un duplex la începutul sărbătorilor celor două oraşe, 14 octombrie. Evenimentul a  culminat cu gala de decernare a premiilor “Grigore Vieru”.

Tatiana EŢCO



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

10 comentarii

  1. Simona

    Reorganizări la Ministerul Culturii
    Ministerul Culturii va fi reorganizat, a declarat ministrul Boris Focşa, vineri, 16 octombrie, în cadrul unei conferinţe de presă. Potrivit acestuia, mai multe funcţii importante din cadrul direcţiilor subordonate ministerului vor fi scoase la concurs.

    “Când am venit aici am găsit oameni profesionişti care au rezistat cu greu presiunii din minister, dar am găsit şi foarte mulţi oameni întâmplători, care în curând vor fi înlocuiţi cu funcţionari serioşi, profesionişti”, a explicat ministrul culturii.

    Totodată, Focşa a lăsat să se înţeleagă că monumentele construite şi amplasate în timpul URSS vor fi duse la muzeu. În acest sens, ministrul a precizat că va purta discuţii cu administraţiile publice locale. În schimb, a mai spus ministrul, până la 27 noiembrie va fi dezvelit bustul lui Liviu Rebreanu.

    Ministrul a precizat că timp de 8 ani de guvernare comunistă, “în cadrul ministerului au fost comise mai multe ilegalităţi, iar cultura ţării a rămas pe loc”. Boris Focşa a făcut referire la o serie de privatizări a mai multor instituţii culturale, acuzând guvernarea comunistă că nu a susţinut financiar instituţiile subordinate.

    În acest sens, va fi rectificat bugetul şi va fi creat un departament special care să se ocupe de atragerea investiţiilor străine şi “se va ocupa de integrarea culturii R. Moldova în spaţiul european”. (Politik)

  2. STEFANITA

    Marturia lui Grigore Vieru,de dincolo de mormant .
    «Eu din clasa I până la liceu, chiar la facultate, o parte din ea, ştiam că vorbesc limba moldovenească şi aici în România se vorbeşte altă limbă, româna.
    Aşa ni se spunea, că suntem altă seminţie. Eu credeam ce îmi spunea învăţătorul acela. Eram nevoiaşi şi aveam o căpriţă care dădea lapte, ne mai ţinea ea, şi, mic fiind, o duceam să pască iarbă pe la malul Prutului, unde crescuse verdeaţă, erau sălcii mari.
    Nouă, copiilor, ne dădeau drumul până la sârma ghimpată. Şi dincolo de Prut arau cu caii, că nu erau tractoare pe atunci.
    Probabil că mai azvârlea câte un cal din copită şi câte un om striga la cal: «Ho, nebunule!». Eu mă frământam în mintea mea: «Ce o fi? Eu ştiu că asta e altă limbă, dar şi la mine în sat tot «Ho, nebunule!» se spune la cal».
    Încerca mintea mea de copil să desluşească, vă daţi seama…
    Până la moartea lui Stalin, satele noastre, mai ales cele de pe malul Prutului, erau pline de rude. Într-un sat o soră, dincolo s-a refugiat, şi bine a făcut, fratele; părinţii la mine în sat, iar copiii dincolo. Nu ştiam nimic despre ei până la moartea lui Stalin, pentru că nici pasărea nu cuteza să treacă Prutul. Fusese război, apoi doi ani de foamete groaznică în ’46-’47. Trăiesc, nu trăiesc? Nu ştiam nimic despre ei, nici ei despre noi. Dar geniul femeii a găsit un mijloc de comunicare. Ţin minte că eu, ca oricare copil de ţăran, de pe la 6 anişori eram cu părinţii la prăşit, la secerat, ne luau la muncile câmpului. Eram cu grănicerul rus lângă noi, care nu ştia limba noastră.
    Stătea cu arma lângă noi, care seceram sau prăşeam. Atâta frică intrase în noi că nu îndrăzneam nici să ridicăm capul să ne uităm pe malul Prutului.
    Prăşeau femeile, săracele, că mai mult ele prăşeau, cu capul în jos. Şi ce făceau ele? Cântau. Melodii populare, dar înlocuiau versurile şi aşa transmiteau mesaje dincolo, îşi povesteau viaţa. Dincolo, pe malul celălalt erau şi ei la muncile câmpului şi se prezentau în cântec.
    Maică-mea spunea: «Eu sunt Doichiţa lui Pavel Vieru, fratele meu e în viaţă». Cântau şi ei, le răspundeau tot aşa. Astăzi, oamenilor nu le vine să creadă când află astfel de lucruri. Comunele acestea de pe malul Prutului erau supuse unui regim mai aparte faţă de celelalte.
    La noi veneau zilnic la şcoală, la club, ne adunau în casele noastre, veneau cei de la raion şi eram pionieri de acum, şi ne spuneau: «Să fiţi vigilenţi, că în orice moment partea dreaptă a Prutului poate să trimită câţiva spioni să invadeze». Eram îndoctrinaţi bine. Voiam să devenim eroi precum Pavel Moruzov, care îşi trădase părinţii. Voiam să fiu, vezi bine!, erou şi eu. Aveam un ochean. Când au dus armatele pe la noi prin sat, Operaţia Iaşi, erau localizaţi soldaţii pe la casele oamenilor, iar la noi era bucătărie ofiţerească, maică-mea, fiind văduvă de război, era mai de încredere pentru ei. Un ofiţer avea un ochean cu o lentilă spartă, eram mic şi mi-a dat mie ocheanul cela. Pitit între sălcii, priveam spre Miorcani şi stăteam ore întregi să aştept spionul să apară. Prin anii ’80 se mai îmblânziseră lucrurile, era Gorbaciov la putere, au început să treacă Prutul nişte mari «spioni»: Sofia Vicoveanca, Tudor Gheorghe, Dumitru Fărcaş, Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Adrian Păunescu, Marin Sorescu.
    Doar spioni din ăştia pe care lumea îi primea cu lacrimi în ochi.»

    «La miezul nopţii se revărsa peste Prut zgomotul clopotelor din noaptea Învierii. Aşa sfinţea maică-mea pasca şi ouăle, în zvonul acelor clopote!»

    Grigore Vieru

    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !

  3. Turin

    Draga Tatiana Etco,

    Cuvantul «umbra» in stil literar, dar si cel gazetaresc, pus fara epitet in titlu, are o conotatie mai curand…. negativa. Adica, o problema penibila, o afacere tenebroasa, un ceva ascuns si enigmatic (malitios)…
    Si e pacat, pentru ca in rest articolul-reportaj e scris cu talent.
    Cu stima si scuzele de rigoare,
    Turin

  4. p/ u Turin

    de fapt titlul, daca ai fost atent, este o metafora. cat de negativa ar fi conotatia lui… ma cam indoi ca ai dreptate. cel putin la Eminescu niciodata nu mi-am imaginat o mumie groteasca atunci cand folosea cuvantul “umbra”, fara vreun epitet.

  5. Turin

    Stilul si noima comentariului Dvs, draga anonim, ne spune mai tot despre nivelul Dvs de studii dobandite.
    Daca matahaim in stanga si in dreapta cu Eminescu, cand e cazul si nu prea, “conversatia” noastra aici pe forum nu prea are sens.
    Nu mai am nicio intrebare…
    Despre Eminescu si Vieru cu atentie, cu grija, ori deloc…
    Cam atat.
    Turin
    P.S Dorisem initial sa atrag atentie la o lacuna, dar am starnit… bosumflare si trimiteri total deplasate.
    Pacat.
    Oricum, succese si… atentie in continuare!

  6. Turin

    Si inca ceva. Titlul e unul simbolic, deci simbol. Ca s-a vrut un transfer metaforic, nu contestam. S-a vrut. Atat. Insa a esuat. V-o confirma orice persoana competenta in domeniu (prof. de facultate, de exemplu).
    Incercati sa decelati paradigma lui “umbra”, dar si campul semantic.
    Asadar, vedeti: intuneric, negru, teneros, rece… Nu poate fi utilizat fara epitet, care, ales corect, ne-ar sugera o conotatie de tanga, regret, doliu, durere…
    Altminteri o are pe cea primara, mentionata mai sus.
    Succese!

  7. Turin

    Ca tare bun de gura mai sunt! Cata autotortura, dar nu am incotro: mi-e draga limba romana.

    Titlul reportajului Dumneavoastra poarta mesajul urmator: Grigore Vieru, care, iata-l, ne incurca pe aici…
    Mai meditati putin si consultati parerea colegilor si Va veti convinge.
    Succese!

  8. p/ u Turin

    Da nu e nicidecum “bosumflare si trimiteri total deplasate”, cum zici tu. Ti-am spus doar ca nu sunt de acord cu tine, atata tot. Despre lacuna de care zici tu, chiar nu o vad. Banuiesc ca ai asteptat ca toti sa fie de acord cu obiectia ta, din moment ce ai tot dato cu “stil literar”, “stil gazetaresc”. Eu vad initial in cuvantul “umbra” stafia sau sufletul cuiva, si nu ma gandesc automat la “o problema penibila, o afacere tenebroasa, un ceva ascuns si enigmatic (malitios)” cum zici tu. Pe langa conotatie mai exista si perceptie, or, utilizarea cuvantului “umbra” dupa “Grigore Vieru” chiar nu are cum sa te duca la “afaceri tenebroase” si tot tacamul. Si, un apropo –
    http://dexonline.ro/search.php?cuv=umbra

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *