Traficul de persoane: nimic nou de 20 de ani

Din an în an, sute de cetăţeni ai R. Moldova migrează în străinătate, majoritatea sperând că îşi vor găsi un loc de muncă mai bine plătit. Încercând să combată sărăcia, o parte dintre ei apucă calea străinătăţii cu ochii închişi, fără a avea o informaţie sigură despre ce-i aşteaptă dincolo de frontieră. Unii reuşesc, iar alţii ajung să decidă că nu vor mai pleca departe de casă niciodată.

Satul Cărpineni din Hânceşti este una dintre localităţile în care migraţia este în continuă creştere. “Nu avem o cifră exactă, dar, estimativ, din numărul de 10640 de locuitori cel puţin 3000 de persoane, preponderent femei, sunt plecate peste hotare. Acestea au 25-60 de ani şi pleacă la muncă în ţări precum Italia, Grecia, Spania, Portugalia, Rusia, Israel, iar mai nou şi în Irlanda. E posibil ca numărul lor să fie mai mare”, susţin reprezentanţii Primăriei Cărpineni. Potrivit datelor furnizate de Primărie, în ianuarie, anul curent, 412 copii din sat aveau părinţii plecaţi de acasă. De obicei, aceştia sunt lăsaţi în grija bunicilor, a unuia dintre părinţi sau în grija unei persoane de încredere, pe care o remunerează.

Pe parcursul lunii martie, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei desfăşoară un recensământ al copiilor părinţii cărora sunt plecaţi peste hotare. Datele vor conţine informaţii despre situaţia copiilor afectaţi de migraţie.

Migraţie vs trafic

Mulţi dintre cei care pleacă la muncă peste hotare ajung victime ale traficului de persoane. Cel mai frecvent, bărbaţii sunt exploataţi prin muncă, aceştia fiind recrutaţi şi exploataţi în grup, în special în Rusia. În cazul femeilor, mai frecvent, se constată cazuri de exploatare sexuală. O moldoveancă, care în prezent se află în Italia, ne spune că şi ea a avut parte de o  experienţă grea, pe care a depăşit-o şi despre care nici nu vrea să-şi amintească. În schimb, povesteşte cu lux de amănunte despre mai mulţi cetăţeni moldoveni exploataţi prin muncă în Sicilia. O parte dintre aceştia au ajuns acolo ascunşi în tiruri cu congelatoare pentru carne. “Le promiteau bani, iar după ce munceau non-stop, când cereau să li se plătească, îi ameninţau că le vor distruge familiile din Moldova. De obicei, le dădeau câte 5 euro, pentru ţigări. În aceste cazuri, recrutorii sunt din Moldova, Italia şi Maroc.” Femeia ne mai spune că a cunoscut mai multe tinere care erau obligate să se prostitueze. “Erau cazate toate într-o cameră. Seara, traficanţii le spuneau: “Tu trebuie să “deserveşti” un anumit număr de clienţi”. Dacă se comportau “necorespunzător”, însemna că nu aveau clienţi. Atunci, recrutorii stingeau ţigara de corpul lor, le rupeau părul din cap, le tăiau cu lama, le presărau sare pe rană.”
Am cunoscut povestea Eudochiei, care, acum câţiva ani, pleca la muncă în Turcia. Acolo a înţeles că urma să fie traficată. Atunci s-a aruncat de la etajul doi al unui bloc, scăpând de traficanţi. “Dintr-o fată frumoasă şi deşteaptă, cu studii, a ajuns calică de un picior. Cel mai grav, însă, e faptul că a fost afectată psihic. Părăsită de soţ, are grijă singură de fiica sa”, ne povesteşte Elena, prietena Eudochiei.

Conform datelor Centrului de Combatere a Traficului de Persoane al MAI, în 2011, principalele ţări de destinaţie ale traficului de fiinţe umane (TFU) au fost Rusia, Turcia, Cipru, Emiratele Arabe Unite, Malaiezia, Italia, Belarus, Spania, Liban, Ucraina, Grecia şi Franţa. În 67% dintre cazuri, victimele traficului sunt femei, în 18% – bărbaţi, în 10% – copii.

În 62% dintre cazuri, femeile sunt recrutori

Potrivit ofiţerului de presă de la Centrul «La Strada», Nicolae Misail, “din 2001 până în 2011, Linia fierbinte a înregistrat circa 32.500 de apeluri. Dintre acestea, în 7241 de cazuri persoanele au solicitat consiliere pentru plecarea la muncă peste hotare, 2701 apeluri vizau statutul migrantului peste hotare, iar 916 persoane au solicitat informaţii despre fenomenul traficului de fiinţe umane. Victimele TFU au fost asistate în 1979 de cazuri.Alte 3625 de apeluri au vizat asistenţa informaţională privind căutarea şi/sau posibilitatea recuperării persoanelor dispărute, considerate victime”.

De obicei, victime ale traficului deveneau persoane tinere, de 18-25 de ani. “După cum spun victimele intervievate de specialiştii Centrului, în ultimii ani, numărul cazurilor de recrutare de către persoane necunoscute s-a redus de 2 ori, victimele acceptând mai frecvent propuneri de lucru de la cunoscuţi, prieteni, rude şi vecini – persoane care le câştigau mai uşor încrederea. Majoritatea victimelor (66%), la momentul recrutării, locuiau în mediul rural, 25% în orăşele şi 9% în Chişinău”, ne-a mai spus Misail.

În ultimii ani, de cele mai dese ori, femeile erau recrutori – 62% dintre cazuri, bărbaţii fiind recrutori în 38% dintre cazuri. În 2% dintre cazuri recrutorii sunt cupluri: un bărbat şi o femeie.

Femeile, de obicei, recrutează femei pentru exploatarea sexuală, iar bărbaţii recrutează bărbaţi pentru exploatarea lor prin muncă.

30 mii de lei pentru întreţinerea unei victime

Centrul de Criză Familială “SOTIS”, din Bălţi, are în atenţia sa şi victime ale TFU. Potrivit Dianei Buzovici, directoarea Centrului, “în 2011, din numărul total de 143 de beneficiari au fost identificate 5 victime ale TFU şi 3 cazuri în care femeile erau potenţiale victime. De la începutul anului 2012, avem două cazuri noi. În total, în plasament se află 6 femei şi 5 copii. Pentru întreţinerea fiecăreia dintre aceste persoane se cheltuiesc în medie 30 mii de lei”. Cel mai des, victimele se adresează direct sau sunt direcţionate de către poliţişti, asistente sociale sau medici. Cele mai frecvente probleme ale lor sunt legate de  sănătate – extenuare fizică în urma unor munci grele sau în urma unor acţiuni de violenţă, dependenţă, în urma utilizării drogurilor şi a băuturilor alcoolice, diverse infecţii. Victimele se confruntă şi cu probleme psihologice. Şi serviciile juridice sunt foarte solicitate, dar, din păcate, sunt limitate. Juristul prestează doar servicii consultative, cu toate că reprezentarea, asistarea şi apărarea interesului victimei în instanţele de judecată, în postură de avocat sau mediator, este mai solicitată. “Chiar în prezent avem un caz ce se află la etapa urmăririi penale, fiind cercetată o persoană bănuită de trafic. Nu suntem, însă, siguri că va fi pedepsit cineva. De obicei se invocă  “lipsa de probe””, spune directoarea.

Cele mai frecvente victime şi potenţiale victime ale TFU care au apelat la “SOTIS” au vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, dar sunt şi persoane de 17 ani sau de 40-45 de ani. De obicei, victimele spun că erau în căutarea ofertelor de muncă peste hotare, fiind doborâte de sărăcia de acasă, de violenţa din partea soţului sau a concubinului sau pentru că se confruntau cu probleme de reintegrare, după ieşirea din detenţie. Acestea au fost exploatate sexual şi prin muncă în ţări ca Ucraina, Federaţia Rusă, Turcia, Arabia Saudită, Macedonia şi Italia. “Deşi Centrul ar trebui să presteze servicii doar persoanelor care au viză de reşedinţă în Bălţi, deseori avem în plasament persoane din alte localităţi: Râşcani, Donduşeni, Floreşti şi Făleşti”, spune directoarea Centrului, precizând că “persoanele care au avut deja o astfel de experienţă acceptă benevol să migreze pentru prestarea serviciilor, inclusiv sexuale. În acest fel, situaţia victimelor preia o nouă formă. Apar persoane implicate conştient în procesul de migrare şi prestare a serviciilor oferite contra plată”, explică Diana Buzovici.

CAP: în 2011 – 76 de victime

Pe parcursul anului 2011, la Centrul de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor şi a Potenţialelor Victime ale Traficului de Fiinţe Umane din Chişinău au fost asistate 76 de victime, 67 dintre ele fiind cazuri noi. Aici, victimele au beneficiat de consiliere psihologică, asistenţă socială, medicală şi juridică. Cele mai multe victime sunt din Şoldăneşti, Tiraspol, Orhei, Hânceşti, Floreşti şi Nisporeni. “În perioada post-trafic, prima necesitate o constituie securitatea personală  – victimele sunt în pericol din cauza urmăririlor frecvente din partea traficanţilor. Din aceste considerente, li se oferă adăpost, iar când e necesar, şi familia victimei beneficiază de asistenţă”, spune Diana Muntean, directoarea Centrului, precizând că “reintegrarea socială este dificilă ca urmare a dificultăţilor cauzate de nivelul înalt de conflictualitate şi ostilitate, dezvoltat în perioada traficului, precum şi de relaţia cu familia, care, de regulă, constituie o problemă a victimelor TFU – acestea sunt stigmatizate sau respinse de familie”.

Pe lângă consilierea juridică acordată în cadrul CAP, unele victime au beneficiat şi de asistenţă specializată din partea avocaţilor subcontractaţi din granturi acordate de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. Astfel, 7 victime cu statut de parte vătămată în dosare penale intentate pe trafic de persoane au primit asistenţă specializată în procedurile de urmărire penală şi de judecare a cauzelor. Li s-a acordat asistenţă şi victimelor din regiunea transnistreană, unele dintre ele au fost implicate în calitate de victime în procese penale cercetate în partea stângă a Nistrului. Acestea au beneficiat de consiliere juridică în cadrul CAP, însă asistenţa lor juridică ulterioară a fost efectuată în parteneriat cu ONG-urile din stânga Nistrului.

372 de victime ale traficului de persoane

În 2011, au fost înregistrate 372 de infracţiuni ce se referă la traficul de persoane, dintre care 111 cazuri de trafic de fiinţe, 24 de cazuri de trafic de copii, 14 cazuri de scoatere ilegală a copiilor din Moldova, 105 cazuri de proxenetism şi 118 cazuri de organizare a migraţiei ilegale.

Şeful Secţiei de combatere a traficului de fiinţe umane din cadrul Procuraturii, Eduard Bulat, spune că pedeapsa cu închisoarea a fost aplicată în raport cu 15 persoane, dintre care 7 persoane au fost condamnate pentru trafic de fiinţe umane, 1 persoană – pentru trafic de copii, 2 persoane – pentru scoaterea ilegală a copiilor, 2 – pentru proxenetism şi 3 – pentru organizarea migraţiei ilegale. Totodată, în 40 de cazuri a fost aplicată pedeapsa cu închisoarea cu suspendarea condiţionată a executării. Amenzi au fost aplicate în cazul a 94 de persoane condamnate. Bulat mai spune că “organele de drept au început urmărirea penală în 9 cazuri de implicare a persoanelor juridice în comiterea infracţiunilor de trafic de persoane, în special organizarea migraţiei ilegale. E vorba de un angajat al CCCEC, un inspector al poliţiei criminale şi un fost poliţist, concediat cu o zi înainte de a comite infracţiunea”.

În R. Moldova, persoanele suspectate de trafic de fiinţe cad sub incidenţa art. 165, Cod Penal, care prevede o pedeapsă cu privaţiune de libertate de 7-15 ani.

Oxana COLŢA

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *