17 bănci falimentate în 20 de ani de independenţă

De la independenţă până în prezent în R. Moldova au falimentat 17 bănci comerciale, inclusiv 5 filiale ale băncilor străine. Dintre acestea, 10 se mai află în proces de lichidare, având o sumă totală a depozitelor de circa 1 mlrd 14 mln lei, dintre care 89,5% aparţin Investprivatbank, falită în iunie 2009.

Deocamdată au fost despăgubite doar persoanele fizice, dar nu din banii proveniţi din vinderea bunurilor băncii sau recuperarea creditelor, ci din banii Băncii de Economii, care a preluat Investprivatbank. Totodată, nu există nicio garanţie că datoriile rămase neachitate, peste 400 mln lei, vor ajunge la păgubiţi.

BEM – datorie “tâmpită” de 500 de milioane

La 19 iunie 2009, Investprivatbank (IPB) a rămas fără licenţă după ce Banca Naţională (BNM) i-a retras-o pentru “management inadecvat care a condus la incapacitatea de plată”. Cu patru zile mai târziu, în cadrul unei şedinţe prezidată de fostul premier comunist, Zinaida Greceanâi, s-a decis ca Banca de Economii (BEM), în care statul deţine cota majoritară, să cumpere IPB cu toate activele şi pasivele acesteia, obligându-se să achite banii deponenţilor. Solicitat de ZdG, Grigore Olaru, lichidatorul numit de BNM, a spus că datoriile faţă de persoanele fizice au fost rambursate. “Nu avem datorii faţă de persoanele fizice, avem doar datorii faţă de BEM şi persoanele juridice”. El a precizat că suma pe care IPB trebuie s-o restituie BEM atinge 470 mln lei, în timp ce datoriile către persoanele juridice constituie circa 297 mln lei.

La doi ani de la acea tranzacţie operată în pragul alegerilor din 29 iulie 2009, BEM aşa şi nu şi-a recuperat pierderile. De la achiziţie până în prezent, veniturile băncii s-au redus de 10 ori, de la 34,5 mln lei, înregistrate la 30 iunie 2009, până la 3,7 milioane, la 30 iunie 2011. După indicii eficienţei bancare, BEM a retrogradat de pe locul 3 din top  pe locul 10.

“Trecerea companiei în gestiunea BEM a fost o soluţie salvatoare pentru deponenţii IPB. Dacă n-ar fi fost aşa, ar fi trebuit să aştepte 2-3 ani, poate mai mult, până se recuperau creditele şi se vindeau bunurile. Pentru BEM e o achiziţie proastă. Şi-a luat mai multe probleme pe cap: portofoliul de credite nu-i cel mai calitativ şi nu prea mulţi clienţi de la IPB şi-au prelungit depozitul la BEM. Pe de altă parte, era perioada imediată după alegeri, urmau alte alegeri… Înţeleg de ce conducerea de atunci a decis anume aşa. Mai degrabă e o decizie politică, şi nu economică”, explică expertul Natan Garştea, directorul Agenţiei de rating şi estimare “Estimator VM”, solicitat de ZdG.

Pentru stabilitatea financiară a sistemului bancar din R. Moldova, la 6 iulie 2011, Guvernul a decis să preia de la BEM povara IPB, repartizând-o între executiv şi băncile comerciale. Astfel, urmează a fi alocate 439 mln lei din buget şi 100 mln lei de la băncile comerciale. “Guvernul a elaborat două proiecte de legi, care se află în Parlament. Modul în care s-a încercat pasarea problemelor IPB spre BEM e unul tâmpit. De aceea, intenţia Guvernului e de a prelua de pe umerii BEM o problemă ce nu o vizează”, a declarat pentru ZdG Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei economie, buget şi finanţe.

Fraude în lanţ la Guinea

Procesul de falimentare a băncilor comerciale a început odată cu acordarea primelor licenţe. În anii ’90, numeroase structuri financiare erau fondate special pentru a fi falimentate, reuşind între timp să ia credite considerabile şi să spele bani din afaceri murdare. Astfel, la mai puţin de un an de la licenţiere, în septembrie 1992, Topaz-bank intră în proces de insolvabilitate.

În iunie 1999, BNM retrage licenţa Băncii Guinea pentru neglijarea prevederilor legale şi pentru management inadecvat, numindu-l administrator din oficiu pe Alexandru Gramă. Cu un an mai devreme, pe numele fostului preşedinte al băncii, Serghei Verbiţchi, fusese intentat un dosar penal pentru fraude în proporţii deosebit de mari.

În 1998 unul dintre deponenţii băncii, Victor Lungu, a acţionat Banca Guinea în judecată, cerând recuperarea depozitului de 36 mii de lei. La 20 mai 1999, cu o lună înainte de falimentul băncii, bărbatul obţine câştig de cauză la Judecătoria Botanica, care obligă Guinea să-i restituie deponentului suma de 91 mii de lei, ceea ce reprezenta valoarea depozitului plus dobânda, dar reprezentanţii băncii nu au executat hotărârea judiciară. Odată cu falimentarea băncii, Victor Lungu sesizează în repetate rânduri organele Procuraturii, Centrul Anticorupţie, Parlamentul despre ilegalităţile comise de BNM în procesul de retragere a licenţei, şi despre activitatea frauduloasă a reprezentantului BNM, Alexandru Gramă, care, potrivit lui Lungu, ar fi fost numit preşedinte al Băncii Guinea înainte ca aceasta să fi falimentat. Informaţia, însă, a fost infirmată de reprezentanţii BNM. Abia peste câţiva ani, oamenii legii iniţiază urmărirea penală a fostului administrator al băncii, Alexandru Gramă, pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu, dar acesta rămâne totuşi nepedepsit. Ulterior, la sesizarea lui Lungu, sunt iniţiate proceduri penale pe numele altor lichidatori care l-au succedat pe Gramă, dar şi aceştia nu au fost găsiţi vinovaţi.

În februarie şi în iulie 2010, reprezentanţii Băncii Guinea au depus cereri de apel şi recurs la Curtea de Apel Chişinău şi la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) împotriva hotărârii primei instanţe de a-i rambursa lui Victor Lungu depozitul. Iniţiativele au eşuat. După obţinerea deciziei finale şi irevocabile a CSJ, în martie 2011, deponentul a expediat dosarul la CEDO, cerând restituirea sumei, calcularea dobânzii corespunzătoare, pentru ultimii 12 ani, şi nu până la termenul acceptat de reprezentanţii Guinea – retragerea licenţei din iunie 1999, pe care a semnalizat-o drept ilegală.

Administraţia băncii refuză să ia în calcul indexările pe care le-am demonstrat în instanţă. Îmi tot spun să aştept când vor apărea bani”, a declarat pentru ZdG Victor Lungu. De cealaltă parte, reprezentanţii Guinea ne-au comunicat că banca nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti definitive, dar că le va executa doar după “onorarea tuturor creanţelor creditorilor şi acumularea mijloacelor băneşti suficiente la contul băncii”. Aceştia au mai precizat că, începând cu 31 iulie 2007, Guinea a rambursat persoanelor fizice circa 83% din datorii, iar banii au apărut în urma comercializării unor imobile.

Reprezentanţii BNM infirmă că ar fi emis decizii ilegale în procedurile de lichidare a băncilor falimentate. Dacă CEDO va găsi BNM vinovată de iniţierea ilegală a procedurii de insolvabilitate a Băncii Guinea, aceasta va fi obligată să-i restituie lui Lungu un sold al datoriei de peste 2 milioane de lei, în schimbul celor 130 mii de lei calculaţi de Guinea. O astfel de decizie ar putea schimba radical suma generală a datoriilor Băncii Guinea către clienţii săi, care, calculată până în iunie 1999, constituie 20 mln lei.

Deponenţii ar putea să nu-şi mai vadă banii

Constituţia R. Moldova stabileşte că statul trebuie să asigure inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice. În acest sens, la 1 iulie 2004, în baza Legii privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, a fost constituit Fondul de garantare a depozitelor. În prezent, suma minimă garantată de stat în cazul falimentării unei bănci e de 6 mii de lei, care se aplică păgubaşilor băncilor care au intrat în proces de insolvabilitate după adoptarea legii. Astfel, putem lua în calcul doar deponenţii IPB, care a falimentat în iunie 2009. O altă bancă care a intrat în faliment după adoptarea legii este Businessbank (iunie 2005), doar că aceasta a fost autolichidată de acţionari, în lipsa unor datorii faţă de deponenţi.

Toate celelalte bănci rămase datoare au falimentat până în 1999. În consecinţă, singura şansă a deponenţilor de a-şi recupera banii depinde de durata procesului de recuperare a creditelor de la rău-platnici, inclusiv prin intermediul proceselor de judecată, din licitaţiile cu vânzare a bunurilor băncii falite etc. Expertul Natan Garştea explică: “Admitem că banca intrată în proces de lichidare intentează în judecată un dosar de recuperare a creditelor. Instanţa emite o decizie în favoarea sa, iar executorul urmează să recupereze sumele. Admitem că creditele au fost luate de un SRL care nu mai există, iar executorul nu poate scoate banii. Respectiv, dosarul rămâne pe rol până la recuperarea sumelor. Din aceste motive nu s-a încheiat încă procesul de lichidare a băncilor falite”. Către 31 octombrie 2010, în instanţe erau pe rol 144 astfel de dosare. Niciunul nu a fost încă finalizat, iar suma de recuperare pusă în joc e de 66 mln lei.

“E o problemă sensibilă. N-am închis noi aceste bănci. Venind la guvernare, am moştenit o problemă nerezolvată de 10 ani, în special în cazul băncilor care au falimentat în anii 1998—2000. Soluţia trebuie căutată în Parlament”, ne-a spus Veaceslav Ioniţă.

Suntem protejaţi de insolvabilitate?

Pentru a exclude falimentul unor bănci, la 26 mai 2010 Guvernul a hotărât crearea Comitetului naţional de stabilitate financiară. Veaceslav Ioniţă, membru al acestui comitet, susţine că deponenţii, dar şi economia în ansamblu sunt asiguraţi de riscul insolvabilităţii bancare, întrucât, în condiţiile actuale, o falimentare, pur şi simplu, nu poate avea loc. “Comitetul a fost creat pentru a nu permite falimentarea unei bănci şi a garanta stabilitatea sistemului financiar”. Prognoze optimiste oferă şi expertul Natan Garştea. “Dacă situaţia pe piaţa monetară va rămâne constantă, nu văd riscuri imediate ca vreo bancă să falimenteze”.

Conform informaţiilor oferite de băncile comerciale, Universalbank, Procreditbank, Eximbank şi BCR au înregistrat mai mulţi ani rezultate financiare negative. Primele două bănci au o cotă de piaţă destul de mică (sub 1%), prin urmare, o eventuală falimentare a acestora nu va perturba activitatea sistemului bancar. Alta e situaţia în cazul ultimelor două bănci, care au cotă de piaţă de 9% şi 5%. Criza financiară a lovit cel mai crunt în BCR care, în 2009, înregistra una dintre cele mai mari pierderi din sistemul bancar de la noi, de circa 315 mln lei. În 2010 valoarea acestora a scăzut până la 191 de milioane, pentru ca în anul curent banca să-şi revină. În 2009-2010, pierderile Eximbank au fost în creştere, de la 58 mln lei la 146 mln lei, dar şi această bancă şi-a revenit în 2011, aşa încât, conform rapoartelor din primele 6 luni, Universalbank rămâne singura bancă ce a înregistrat pierderi.

Denis ZAVOROTNÎI

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Marcel

    Va indreptati catre titlul de STAT MAFIOT cea ce va fi devastator pentru oamenii de rind.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *