Victor Moşneag: O nouă lege a presei în R. Moldova
Cum ar arăta mass-media din R. Moldova dacă ar exista o singură lege care ar reglementa activitatea sa, dacă Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) ar fi format din membri numiţi de un singur partid, aflat la guvernare, pe un termen de 9 ani şi ar fi singura instituţie responsabilă cu interpretarea unor prevederi legale vagi, privind tratarea „echilibrată” a subiectelor şi respectarea „demnităţii umane”, dacă CCA, sau altă instituţie care i-ar lua locul, ar avea dreptul să amendeze cu câteva sute de mii de euro ziarele, radiourile, televiziunile sau portalurile de ştiri şi cu câteva zeci de mii de euro analiştii politici doar pentru încălcarea „interesului public, moralei şi ordinii publice” sau dacă jurnaliştii ar fi obligaţi să-şi dezvăluie sursele „dacă este necesar din motive de securitate naţională”… Cum?
Să nu credeţi că ideile de mai sus sunt extrase din gândurile unui dictator de prin Africa sau Asia. O asemenea lege există de la 1 ianuarie 2011 în Ungaria, ţară care încă deţine Preşedinţia Uniunii Europene (UE). De la 1 iulie 2011, articolele din prezenta lege se vor răsfrânge şi asupra presei scrise şi a celei online.
Săptămâna trecută, în Ungaria, am asistat la mai multe dezbateri despre această nouă lege a presei. Jurnalişti cu renume din această ţară, dar şi experţi de la organizaţii internaţionale ne-au prezentat legea, vorbindu-ne despre avantajele, dar mai ales despre dezavantajele ei. Neajunsurile au fost enunţate mai sus şi se referă, în special, la îngrădirea activităţii unui jurnalist care se vrea liber.
Vrând-nevrând, m-am gândit şi la R. Moldova! Ar fi posibil să existe şi la noi o asemenea lege şi cum ar fi dacă s-ar ajunge la o astfel de decizie? Vrem nu vrem, Ungaria este membră a UE, deci o ţară care poate fi prezentată drept exemplu pentru o ţară mică ca R. Moldova, care visează la UE şi care, dacă vrea în UE, trebuie să-şi racordeze legislaţia, inclusiv cea din domeniul mass-media, la cerinţele UE. Şi de ce nu ar putea fi prezentată Ungaria drept exemplu?
Nu înţelegeam de ce, pe timpul guvernării comuniste, în R. Moldova, nu a fost aplicată în practică o lege cu valenţe similare. Nu cred că lui Voronin i-ar fi displăcut ideea de a amenda sau chiar închide Ziarul de Gardă, Timpul, Jurnal de Chişinău, Pro TV sau Unimedia, doar pentru că ar fi avut el chef şi nu i-ar fi plăcut cum a fost tratat un subiect sau altul, la fel cum nu cred că o asemenea idee ar displăcea şi actualei conduceri a R. Moldova, în frunte cu Filat şi Lupu. Vorbeam şi cu jurnaliştii maghiari şi nici ei nu înţelegeau asta…
Ajuns acasă, însă, mi-am dat seama de ce şi mă tem că am găsit un sâmbure de adevăr. Politicienii noştri sunt mai deştepţi decât toţi Orbanii (de la Viktor Orban, premierul Ungariei)la un loc. De ce să le trebuiască lui Lupu, Filat, Plahotniuc sau Voronin o asemenea lege, cu accente dictatoriale, care să fie criticată de organizaţiile internaţionale, inclusiv de UE, şi care să le atragă un val de antipatie, dacă ei au alte metode, mult mai simple, de a subordona presa!? Şi încă democratice. Cum? Simplu! Cumpărând-o! Aici cred că Viktor Orban are de luat lecţii de la Filat, Plahotniuc şi Voronin… Cu siguranţă, ar avea ce învăţa în domeniul subordonării presei, democratic şi fără mare tam-tam!
Victor Moşneag, victor@zdg.md
