Olga Bulat: Canapele cu studii superioare
Am întâlnit recent o veche cunoştinţă. De câţiva ani nu ştiam nimic despre el şi m-am bucurat să-l văd bine. Imediat au început întrebările: ce faci, unde locuieşti, cu ce te ocupi, pe cine-ai văzut, din ai noştri, ce fac aceştia, cum arătau (veseli sau trişti, slabi sau graşi, îmbătrâniţi sau întineriţi) etc. Astfel, o întâlnire cu un prieten este un bun prilej de a afla ce fac alţii pe care nu i-ai văzut de mult.
Deci, trecând de la o ceaşcă de cafea la alta, de la amintiri comune la relatarea prezentului, am aflat că interlocutorul meu munceşte peste hotare de mai mult timp şi a reuşit să cumpere un apartament în Moldova, să deschidă o frizerie, pe care o conduce de la distanţă, să-şi ajute părinţii şi să-şi achite studiile. Întrebarea care a urmat e una obişnuită, ce reiese din context: «Ce facultate faci?». Răspunsul, însă, m-a pus pe gânduri: «N-am nici cea mai vagă idee». M-am uitat la el nedumerită. Cunoştinţa mea nu doar că nu ştie la ce facultate «studiază» şi n-a fost niciodată acolo, dar nici nu ştie în ce an este, presupune însă că ar fi în anul II sau III.
Pauza care a urmat l-a făcut să răspundă la marele semn de întrebare gravat în privirea mea. Mama sa a depus actele în locul lui pe când el se afla deja peste hotare. Tot mama este cea care susţine sau DĂ (în limbajul studenţilor) sesiunea pentru fiul său. Care este diferenţa dintre a SUSŢINE şi a DA examenul? De mai multe ori am auzit cum studenţii pun accent pe verb în întrebarea şi răspunsul pe care-l primesc: «— Azi am dat examenul. — Ai dat sau ai susţinut? — Nu, l-am dat. Sper să-l susţin pe cel de mâine, că, după cel de azi, sunt falit». De ce sunt faliţi studenţii după ce DAU examenul cred că ştie fiecare. Preţurile cresc din an în an.
M-am gândit, totuşi, că, dacă prietenul meu e în ultimul an la facultate, va trebui să susţină examenele de licenţă, care constau într-o probă orală, deci va trebui să se prezinte el însuşi. Mi-a zis foarte calm că şi asta poate fi aranjat. Să nu mă înţelegeţi greşit. Cunoştinţa mea nu este un pierde-vară. În şcoală nu era eminent, dar învăţa pe un 8 stabil, se distra cântând la mai multe instrumente. Apoi, a înţeles că poate face bani în acest fel şi a format o trupă cu care a început să cânte la nunţi, cumetrii, cluburi de noapte. Când părinţii au fost nevoiţi să împrumute bani, el s-a oferit să meargă la muncă peste hotare, întorcând astfel toate datoriile.
Tânărul este o persoană citită, dar care mereu spunea că nu vede rostul studiilor superioare, deoarece oamenii fără studii au un salariu mult mai bun şi o sănătate de invidiat, iar cunoştinţele, dacă vrei, le poţi acumula din cărţi. S-a ţinut de cuvânt, n-a mers la facultate. S-a dus maică-sa în locul lui. Pentru biata femeie, studiile superioare sunt apogeul intelectualităţii, din care neapărat trebuia să facă parte şi copilul ei. Lucru de care el însuşi n-are nevoie.
Din păcate, astfel de studenţi în Moldova sunt destui, care nici nu ştiu la ce facultate şi în ce an îşi fac studile. Mai mult, o bună parte nici nu muncesc, rod papucii pe la discoteci, cheltuie banii părinţilor pe ţigări şi alcool sau stau lungiţi pe canapea de-ncepi să-i confunzi cu obiectul însuşi. La ce le trebuie unor canapele studii superioare? Pentru că aşa vor părinţii? Cunosc multă lume citită, dar fără studii, pentru că n-au avut posibilitatea de a merge la o facultate. Pe de altă parte, sunt atâţia «intelectuali» care nu pot lega două cuvinte într-o propoziţie logică. Tot mai mulţi tineri sunt cu atestate «în regulă», dar care, în realitate, nu sunt decât nişte canapele cu studii superioare.
Olga Bulat
