Logica ca blasfemie
Logica este cel mai periculos inamic al politicianului populist. Chiar dacă termenul “populism”, de obicei, se aplică, peiorativ, oponenţilor politici, astăzi rar politician care să nu fie populist. Înţelegând statul, conform economistului francez liberal Frederic Bastiat, ca “marea iluzie că fiecare ar putea trăi pe seama altora”, misiunea profesionistului politic este de a convinge electoratul că anume el va reuşi cel mai bine în această sarcină imposibilă. Şi dimpotrivă, cu sprijinul fondurilor internaţionale pentru “democraţie”, suntem învăţaţi că ar fi chiar posibil să devenim cu toţii mai bogaţi dacă redistribuim permanent averea populaţiei, trecând-o dintr-un buzunar în altul.
Dacă logica este “inamicul public” numărul unu, guvernanţii moderni au la îndemână o “poliţie a gândirii”, care îi asistă în detectarea şi neutralizarea “crimelor de gândire”. De mult este cunoscut public, inclusiv prin intermediul unor publicaţii “respectabile”, că marile puteri precum UE, iar de curând şi Turcia, ca să nu mai vorbim de state evident mai totalitare din Est, investesc sume mari (de bani publici, bineînţeles) pentru comentatorii online. Sarcina lor este să “explice” altor comentatori care ar fi, de fapt, “poziţia corectă”.
Să luăm exemplul “Marşului pentru Europa”, din 3 noiembrie. În primul rând, e discutabil dacă masa în sine, ca argument, făcea parte din valorile europene care au stat la baza fondării civilizaţiei occidentale. Credeam că forţa culturii europene creştine rezidă anume în contrastul cu civilizaţiile colectiviste din Est, prin accentul pus pe individ (şi pe unităţi mici ca familia), pe raţiune, pe alegerea liberă şi conştientă, altfel decât în cartea filosofului conservator spaniol Ortega y Gasset “Revolta maselor”. Iată primele comentarii la o ştire intitulată “Filat: Nu poţi aduna 100 de mii cu forţa”.
„Eu, cât de cât, am experienţă în organizarea evenimentelor de acest tip. Desigur, nu chiar cu 100 000, dar totuşi, la câteva sute de persoane mă limitez. Şi vreau să spun că este practic IMPOSIBIL să organizezi transport pentru 117 mii de oameni, este IMPOSIBIL să-i impui să meargă. Poporul este aşa o chestie că, dacă se întoarce împotriva ta, ai foarte multe de pierdut, mai ales când e vorba despre un număr mare. Filat a fost organizator, dar el doar a îndemnat cetăţenii să meargă, nu i-a impus”. Sau: “Sunt de acord cu Filat. Aşa mulţime de oameni poate veni doar de bună voie.”
Indiferent de cum a fost într-adevăr, bazându-ne pe logică, am putea examina următoarele. În primul rând, au fost pe bună dreptate “o sută de mii”? Încap atât de multe persoane în PMAN? Exclude oare faptul că unii (sau mulţi, sau chiar majoritatea) au venit benevol faptul că alţii ar fi fost obligaţi? Dacă e “IMPOSIBIL” de organizat transport pentru un număr considerabil de persoane, cum au reuşit în sec. XX , cu tehnologii mai puţin avansate decât astăzi, să facă acest lucru statele totalitare? Dacă am fi maliţioşi, nu am putea inversa argumentul, spunând că, poate, este anume un semn al organizării că zeci de mii de persoane au venit la Chişinău din toate colţurile ţării, fără a se crea un haos rutier total?
Dacă astfel de întrebări sunt ridicate, în loc să se discute “în stil european”, se trece la emoţii, la insulte, la înjurături. Scepticii devin imediat “antieuropeni”, agenţi ai Moscovei, bolnavi la cap etc. Nici învinuirea de a fi “împotriva UE” (şi, presupun ei, automat pentru Uniunea Vamală cu Rusia) nu e mai puţin absurdă. Întrebarea-cheie este: care Europă, care Uniune Europeană şi care valori europene? Desigur, e mai simplu de fluturat un drapel al UE şi de scandat lozinci în masă. Dar adevăratele valori europene, cele ale lui Locke, Kant, Schiller, Mill, Hume, Hayek, Tocqueville, presupun o cultivare individuală a intelectului. Nimeni nu oferă pentru aceasta granturi, nimeni nu invită la o bere gratuită sau la un grătar pentru a citi John Stuart Mill “Despre Libertate”. Dar Europa nu a devenit o forţa culturală şi economică decât prin indivizi care, timp de secole, în condiţii precare (fără granturi din exterior), au depus eforturi civilizatorii enorme.
