Femeile şi presa

De ani buni, datele statistice arată că în Moldova femeile domină numeric bărbaţii: mai multe fetiţe se nasc, femeile trăiesc mai mult… Tot femeile sunt mai multe la număr şi la capitolul educaţie. Paradoxal, dar în presă, ca surse de informare şi eroi, femeile sunt, risc să spun, în gravă minoritate. Chiar dacă jurnaliştii fac auzite vocile femeilor, mai tare şi mai constant, aceasta se întâmplă în unele şi aceleaşi tipuri de subiecte, în special în cele ce ţin de traficul de fiinţe umane, abuz, probleme de familie, viaţa vedetelor şi, mult mai rar, acestea sunt prezente în presă în contextul politic, al activităţii sociale sau intelectuale.

Această concluzie mi-am împrospătat-o după ce am răsfoit ce se mai scrie prin ziare şi după ce am tras cu ochiul la TV. Nu cred că situaţia s-a schimbat cu mult faţă de acum vreo patru ani, când, la acest capitol, mass-media a fost monitorizată. În urma acelei evaluări constatam că, în doar 3% dintre cazuri, profesioniştii de pe prima pagină a ziarelor sunt femei. Nu prea mult este diferită situaţia şi în celelalte pagini ale ziarelor.

Săptămâna trecută, am discutat cu aproape 100 de femei lider din R. Moldova despre această inechitate a mass-media. Fiecare dintre acele doamne, care acolo unde trăiesc şi activează sunt formatori de opinie, promotori ai drepturilor omului,  motor al multor schimbări pozitive în comunitate, pot fi surse pentru jurnalişti, dar pun la îndoială că opinia vreuneia dintre ele a ajuns pe vreo pagină de ziar sau la televizor.

În contextul campaniei mondiale 16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen, discrepanţa dintre numărul de voci feminine şi masculine în presă va fi mai redusă. Evident, cu opiniile femeilor victime ale soţilor abuzivi şi poate cu opiniile câtorva femei asistente sociale, femei psihologe, femei avocate. Există un şir de legi naţionale şi internaţionale care asigură egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei în toate domeniile vieţii publice, astfel încât să fie eliminate stereotipurile care plasează femeile în situaţii dezavantajoase. De ce presa nu s-ar conforma acestora sau, mai simplu spus, de ce aceasta nu şi-ar juca corect rolul? Sunt oare jurnaliştii pregătiţi să-şi exercite meseria în folosul cetăţenilor? Dar cititorii sunt gata să aprecieze munca jurnalistică în funcţie de calitatea ei?

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com