Dilema Jurnalistului

Sunt decepţionată şi nemulţumită de noua conducere. Nu că mi-ar fi fost dragă cea veche, în care nu aveam vreo speranţă. Promisiunile de a da mâna şi ochii cu adevărul, sunt nevoite să tot aştepte. Duminică se împlinesc zece luni de la 7 aprilie. Numeroşi funcţionari lucrează pentru a demonstra adevărul acelor evenimente, dar nu am nici cea mai vagă senzaţie că lucrurile s-au mişcat, semnificativ, din loc.

Mulţi, poate chiar mai mulţi, au fost funcţionarii care, în cunoştinţă de cauză, au încălcat vădit drepturile a mii de cetăţeni care sunt parte a unui stat zis democrat şi independent. Uneori mă gândesc că toţi funcţionarii implicaţi în evenimentele din aprilie s-au transformat în fantome. Altfel nu-mi explic această lipsă de iniţiativă, autosesizare sau indiferent cum am numi-o, din partea actualilor conducători.

Cu excepţia a doi judecători de instrucţie, cărora nu li s-a prelungit mandatul deoarece au participat la aşa zisele şedinţe de judecată din comisariatele de poliţie, nu am auzit alte nume, din partea autorităţilor, că din partea victimelor şi a societăţii civile sunt făcute publice mai multe. Cunoaştem că au fost suspendaţi temporar din funcţie câţiva poliţişti, bănuiţi de aplicarea torturii. De asemenea, ştim că aceştia au fost restabiliţi la muncă de instanţa de judecată. Vreau să aflu care instanţă le poate restabili tinerilor torturaţi sănătatea, speranţele şi vieţile pierdute. Ştie cineva unde pot expedia această solicitare de informaţie?

Tatiana Eţco, 
tatianaetco.zdg@gmail.com