Dedicaţie „dosarului heroina”
Pe 26 iunie, este marcată Ziua Internaţională Împotriva Abuzului şi Traficului Ilicit de Droguri. E o zi obişnuită, de început de vară… Excepţională, totuşi, o fac sutele de voci care dezvăluie date îngrijorătoare despre impactul nociv al miliardelor care provin din traficul de droguri asupra vieţii. 26 iunie este o singură zi în an în care despre droguri se vorbeşte cu mai mult curaj şi insistenţă. Se spune deschis că, de obicei, anume miliardele provenite din afaceri cu droguri stau la baza activităţilor teroriste din întreaga lume. Se mai spune tranşant că aceşti bani negri stimulează traficul de fiinţe umane şi traficul de arme. Drogurile menţin activitatea reţelelor criminale, stimulează violenţa şi omuciderile, iar victimele consumului de stupefiante ajung să-şi piardă vieţile, la vârste fragede, în ospicii sau prin localuri tenebre.
Legate de droguri sunt şi alte date îngrijorătoare, mediatizate în această zi. Bunăoară, răspândirea infecţiei HIV este tot mai riscantă, iar valului de probleme legate de HIV/SIDA le fac faţă cu greu instituţiile abilitate să combată acest virus şi această maladie şi să contribuie la integrarea în societate a persoanelor afectate.
Experţii spun că statele care nu reuşesc să controleze criminalitatea provocată de traficul şi de consumul de droguri sunt detestate de cetăţeni, aceştia încercând să găsească protecţie în rândul altor structuri decât cele oficiale. Ziua Internaţională Împotriva Abuzului şi Traficului Ilicit de Droguri mi-a reamintit de scandalosul “dosar heroina”, intentat în urma capturii, de acum 4 ani, a unei cantităţi de 200 kg de droguri chiar în centrul Chişinăului. Câtă încredere mai pot avea cetăţenii R. Moldova în statul R. Moldova, după ce “dosarul heroina” a fost muşamalizat cu mult succes de instituţiile de anchetă şi de drept ale acestui stat? Să nu fie această stare de fapt motivul din care, la noi, traficul şi comercializarea drogurilor este o preocupare tot mai frecventă, tot mai serioasă şi tot mai răspândită? Plantaţiile de cânepă şi de mac, distruse sporadic de angajaţii direcţiilor anti-drog, par neînsemnate pe lângă cantităţile de droguri traficate din ţările “cu tradiţii” vechi în producerea şi consumul de stupefiante. Chiar şi informaţiile oficiale, care nu sunt complete, demonstrează că traficul de droguri este în creştere în R. Moldova, iar de pe urma acestei preocupări criminale se îmbogăţesc poliţişti, oameni de afaceri, procurori, judecători, politicieni şi ex-politicieni… Cineva îmi spunea că atunci când arătăm averile impresionante ale unor demnitari, averi neconforme veniturilor oficiale ale acestora, ar trebui să vedem printre cărămizile din care le sunt zidite palatele fărâme de vieţi ale celor distruşi de consumul de droguri. Nu l-am contrazis, deşi a ezitat să aducă adrese concrete.
Mă întreb acum de ce, la o adică, nu ar fi atât de curajoşi traficanţii de droguri din R. Moldova, dacă “dosarul heroina”, intentat în urmă cu 4 ani, rămâne uitat în sertarele justiţiei de la Chişinău chiar şi de Ziua Internaţională Împotriva Abuzului şi Traficului Ilicit de Droguri, când posturile de radio şi TV au transmis mesaje clare, legate de importanţa combaterii consumului de stupefiante? Cum s-a întâmplat că, şi după 4 ani de la descoperirea acelei cantităţi de heroină, în penitenciar a rămas că-şi ispăşească pedeapsa un singur condamnat – şoferul unităţii de transport în care fusese descoperită heroina, ceilalţi suspecţi fiind achitaţi după o perioadă îndelungată de detenţie preventivă? Ce rol o fi avut în organizarea acelui transport conducerea de atunci a MAI şi a SIS? De ce nimeni dintre şefii de atunci ai acestor instituţii nu au mai fost cercetaţi în “dosarul heroina”? Şi, nu mai puţin important, unde se află acum cele 200 kg de heroină, iar dacă o fi fost distruse, aşa cum presupuneau cei de la MAI şi SIS, de ce opinia publică nu a fost informată despre distrugerea acelei capturi? Mă întreb acum, la 4 ani de la intentarea dosarului, câţi anchetatori, poliţişti, miniştri, preşedinţi şi judecători nu au putut dormi, cel puţin o noapte în acest răstimp, gândindu-se că vreun gram din acea cantitate enormă de heroină putea deveni o “ofertă” tentantă pentru copiii lor? Câţi nu au dormit în cei 4 ani din această cauză? Câţi nu dorm astăzi?
Aneta Grosu, aneta@zdg.md
