De ce occidentalii doresc să viziteze Transnistria?
În presa din Europa de Vest, istoriile despre traficul de fiinţe umane, contrabandă şi afaceri cu arme în Transnistria apar mai des decât articolele despre întreaga R. Moldova. Dacă astfel de subiecte vor fi publicate tot atât de frecvent, Transnistria, pe seama acestei publicităţi, îşi va consolida statutul de „gaură neagră a Europei”.
Această regiune a captat atenţia oamenilor acum patru ani, după ce reporterul BBC, Simon Reeve, a vizitat Transnistria pentru a realiza o serie de documentare întitulate „Locuri care nu există”. Lipsit parcă de Patrie, deloc ospitalieri pentru lumea venită dinafară, supreavegheaţi cu multă atenţie de liderul lor, Igor Smirnov, care îşi conduce micul său imperiu dintr-o clădire mare, de prost gust, Tiraspolul pare să aibă foarte puţini turişti, veniţi încoace din Vest. Deşi puţini, interesul străinilor faţă de acest „tărâm” este mare. Care sunt motivele ce îi fac atât de curioşi faţă de viaţa din această zonă?
Dintr-in microbuz aglomerat, cu destinaţia spre aşa-zisa capitală a rmn, Tiraspol, urmăresc cum un nor gri atârnă ameninţător peste Transnistria. Poate, pur şi simplu, era o zi mai sumbră decât alte zile. O zi care se asocia cu noanţele cafeniu-deschise ale simbolurilor sovietice, care abundă în acest oraş. Mă întrebam atunci: de ce am decis să vin, totuşi, în Transnistria?
Citind alte istorii apărute după vizitele pe malul de est al râului Nistru, poveşti despre oficiala miliţie transnistreană, care pândeşte pe străzi, dar şi despre oficialii care sunt gata să perceapă mită de la străinii care trec aşa-zisa graniţă, m-am întrebat unde ar fi marea atracţie pentru acest loc.
Pentru mulţi, probabil, pare a fi spectaculos de a-l vedea pe Lenin în faţa aşa-zisului executiv de la Tiraspol. La fel pot fi curioase faimoasele seceri şi ciocane, imprimate pe mai multe panouri, dar şi mai multe imagini ale monumentelor sovietice, realizate în stil realist, înălţate la fel ca şi însuşi comunismul. S-ar putea că toate acestea reprezintă o adevărată valoare pentru cei care vor să întreprindă o excursie peste râul Nistru. Călătoria, incontestabil, le poate demonstra o bucăţică unică, din trecut. O şansă de a vedea ceea ce cred ei că a însemnat URSS.
Ieşind din microbuz, adică ajungând la Tiraspol, într-adevăr am sesizat că păşesc în era sovietică, în acel timp caracteristic prin duritate, adică într-o Rusie stalinistă. Fără prea multe automobile, strada 25 octombrie din Tiraspol, părea una impecabilă, din acest punct de vedere. Căutând de-a lungul bulevardului nişte oameni păşind solemn, îl zăreşti neapărat pe Smirnov, cu o privire generoasă, urmărind lumea de pe unul dintre panouri. Era şi eu, în acea zi, urmărit de ochiul vigilent al lui Smirnov.
Totuşi, în Vest, în ciuda presei sale negative, Transnistria încă ilustrează imagini a unui loc „excitant”, un loc care merită a fi vizitat. După prima vizită, însă, mai mulţi occidentali, la fel ca şi mine, probabil, nu se grăbesc să revină acolo.
Mark Gilbey
