Aneta Grosu: Oameni din viaţa ZdG

Astăzi e o zi în care vreau să vă povestesc despre câţiva oameni din viaţa ZdG…

Era ianuarie, 2004, când o echipă de jurnalişti rămăseseră pe drumuri (în plină guvernare comunistă)… Răspunsuri deloc optimiste, atunci când deschideam uşile unor redacţii. Aşa ne-am zis să experimentăm, fondând un ziar nou. Atunci, probabil, nimeni dintre noi nu ştia cât de mulţi oameni, diferiţi, vom întâlni în cale şi cât de multe situaţii ne vor face să privim lumea cu alţi ochi. Din ianuarie până la 29 iulie 2004, când a apărut nr.1 al ZdG, tot ce a fost mai frumos în viaţa noastră au fost oamenii, toţi diferiţi, pe care i-am întâlnit. Unii au intrat pentru totdeauna în biografia redacţiei, alţii au ieşit, lăsându-ne să înţelegem că, uneori, despărţirile sunt mai sănătoase decât convieţuirile.

Nimeni dintre noi nu a ţinut un Jurnal special al ZdG, iar memoria omului e la fel de trecătoare ca şi timpul. Chiar şi în lipsa unui Jurnal, cei care au intrat în viaţa noastră rămân acolo, până la capăt. Colegi de şcoală sau de clasă ne-au întins o mână de ajutor, când constataserăm că taxa de înregistrare a publicaţiei era mai mare decât aşteptările noastre.

Sceptici, la început, cei de la Centrul Independent de Jurnalism (CIJ) ne-au găzduit, necondiţionat. Puţini dintre cititorii noştri cunosc, probabil, că primele numere ale ZdG au fost muncite în Biblioteca CIJ, din subsolul de pe str. Şciusev.

Apoi a fost o bancă. Nu pentru a fi spartă sau pentru a solicita vreun împrumut. Riscând să fiu admonestată de vreo comisie de etică, voi aminti aici numele directoarei acestei bănci, Natalia Vrabie, care ne-a oferit, necondiţionat, câteva computere scoase atunci din circulaţia instituţiei sale. La acele computere a fost scris un număr impresionant de articole de ziar.

Au urmat nişte vecini, care au acceptat să ne dea în chirie un birou. În acel birou, singurul oficiu redacţional, au apărut alte zeci de numere de ziar.

A fost Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni al Guvernului României, care ne-a oferit, în 2004, primul grant din care a putut fi tipărit ZdG.

Apoi, ne-a vizitat la redacţie un înalt oficial american care, impresionat de ziar, nu a înţeles nimic despre condiţiile în care era realizat acesta. E greu de crezut că, în timp record, după acea vizită, ZdG a obţinut, de la Departamentul de Stat al Guvernului SUA, primele câteva computere moderne.

Au fost oameni care, în fiecare zi de joi, veneau cu un măr la redacţie… Alţii ne telefonau şi ne vorbeau. A citi cu atenţie o publicaţie, analizând-o cu discernământ, e şi acesta un efort necesar pentru o echipă redacţională. Neobosiţii noştri cititori sunt Aliona Zuza, Igor Ursu, Sergiu Verdeş, dar şi numeroşi vizitatori ai www.zdg.md: Stefanita, Mara, Galina, Avraam…

Să nu uit de câine. Pe parcursul anilor, ne-a însoţit întotdeauna imaginea unui câine de gardă. Cu acest câine inteligent am vrut să asociem statutul jurnalistului de investigaţie, fără a da apă la moara lui Ion Muruianu, care a etichetat oamenii din breasla noastră drept „câini turbaţi”, dăunători societăţii. Imaginea câinelui a fost realizată şi oferită cu generozitate de graficianul Isaie Cârmu, fapt pentru care îi mulţumim.

Aneta Grosu,
aneta.grosu.zdg@gmail.com


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. AVRAAM

    Oricum sunteţi BRAVO!Că n-aţi cedat,că nu va-ţi conformat,ca n-aţi trădat interesele cititorilor voştri fideli.Ziarul ca şi teatrul-există datorit spectatorilor şi a cititorilor.Sunt mândru ca la temelia templului ZDG stau aşa “piloni”,mai bine zis Atlanţi a jurnalisticii autohtone ca ANETA GROSU şi ALINA RADU,in sens bun a CUVÂNTULUI sunteţi MONŞTRI a jurnalisticii,CÂNI de garda cu miros fin la investigaţii şi salvatori de ADEVĂR.Sunteţi sanitarii societaţi noastre bolnave,fără lucrul vostru greu ar fi mai mult mucegai şi putoare.Deja a-ţi introdus lepta voastra imensa in purificarea aerului din RM.Dar,imi place de voi şi ceia ce faceţi,vă susţin şi totodată voi fi in continuare cu Voi in opoziţie sănătoasă,aşa,ca nu cumva sa vă imbolnăviţi de laudă şi narcisizm din slava adusă Voua de cititori şi societate.Intr-un cuvânt,sa nu câdeţi in repaos.AVEŢI 6 ANI,ANI GREI DE IDEI,LUPTĂ şi REALIZĂRI,ANI SUB GUVERNAREA COMUNISTĂ,ACTIVITATE PE VULCAN,A-ŢI FOST AMENINŢATE,UMILITE,DAR N-ŢI CEDAT.DOVADĂ DE MERITELE VOASTRE INALTE CĂTRE SOCIETATE-CEA MAI MARE DESTINCŢIE A STATULUI,ORDINUL REPUBLICII!Doar acest ordin este şi pe pieptul CAINELUI de GARDĂ,căci merită.Mulţi ani voua-FETELOR,in continuare INSPIRAŢIE,ENERGIE,jertvire de sine in cauza care a-ţi pornito!Noi-cei pentru care lucraţi Voi,vă susţinem şi admirăm.Baftă voua,echipa ZDG!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *