Cum vor trăi şi cum vor muri deputaţii uninominali
S-a clarificat situaţia. De câteva săptămâni se face agitaţie mare în favoarea deputatului fiecăruia, dar lumea, ocupată la arat, la semănat, aşa şi nu apuca să înţeleagă ce înseamnă „deputatul tău”. Până acum nimeni nu a priceput nici măcar ce însemna „deputaţii lor”. Totuşi, încetul cu încetul, după sute de ore de propagandă aşa democrată, oamenii au înţeles: fiecare cetăţean rămas în Moldova după recensământ – va primi câte un deputat al său.
În prezent, Vlad Plahotniuc face mari eforturi în Parlament şi cumpără toţi deputaţii posibili, ca în 2018 să poată oferi fiecărui doritor câte unul. Dacă nu vor ajunge deputaţii din Parlament, mai sunt candidaţi printre liderii raionali ai PD, câţiva – prin primării. În curând, magazinul de deputaţi se va muta în subsolurile CNA, cui nu-i place partidul, va trebui să stea la umbră, restul – se vor vinde repede şi ieftin. Principalul e ca, în ziua alegerilor din 2018, marfa electorală să stea în poziţie de drepţi: fiecare cetăţean să primească câte un deputat, să îl aibă fiecare pe al său.
Se pare că e cel mai reuşit model electoral. Există o serie de schelălăiţi care vor face gălăgie, că e un fals, că de fapt nu e posibil, că în Parlament sunt doar 101 deputaţi, dar cetăţeni rămaşi vii îs peste 2 milioane. Aceştia îs special plătiţi de Soros să încurce iţele, dar dacă privim realist la situaţia actuală, proiectul „Un deputat pentru fiecare cetăţean” este absolut realizabil! Priviţi aglomeraţia de la hotare: zilnic, zeci de aeronave, sute de autocare, mii de autoturisme scot şi cară oameni din Moldova. În doi ani, avem vreo 730 de zile, vămile n-au zile libere, oamenii nu se opresc. În 730 de zile pot pleca mai mulţi decât sunt! E adevărat că o mică parte vor rămâne: posesorii de palate n-au unde se duce, în străinătate nu le dă nimeni tot ce au aici. Şi din aceştia îs câteva mii bunişoare. Dar nu poţi să dai fiecăruia câte un deputat, că de dragul lor lucrează Plahotniuc. Ca ceilalţi să stea în poziţie de drepţi la alegeri, o parte vor fi cazaţi în beci la CNA, pe la izolatorul nr.13, câteva femei mai cu brâu, mai cu pelincuţe – pe la Rusca, o parte de zăpăciţi – în beci la PD, pe strada Tighina din Chişinău. O parte din cetăţenii rămaşi vor fi copiii minori, care nici nu au drept de vot, nici posibilitate de plecare. Deci, în total, oameni cu drept de vot rămaşi în R. Moldova neemigraţi şi nearestaţi vor fi taman câte unul de fiecare deputat.
Să ai deputatul tău e un mare confort. Vezi o lege care nu îţi place – îi spui direct. Crezi că primarul sau ministrul nu fac treabă – îi zici deputatului. Auzi că poliţistul din sat sau primarul ia mită – îi zici pe loc deputatului tău. Cetăţeanul se va simţi stăpân adevărat pe deputat: îi spui şi el face, îi dai ordin şi el execută.
Dar a apărut, totuşi, o nuanţă: fiecare alegător va trebui să îşi întreţină deputatul. Că doar n-o să fie sclavie cu deputaţi într-o ţară asociată cu UE! Deputatul va sluji cetăţeanul, iar cetăţeanul va întreţine deputatul, îi va oferi cele necesare pentru masă, casă, vacanţă. Sluga poporului să fie tratată cu demnitate.
În acest moment, cetăţenii au intrat în dezbateri. Parcă şi până acum au întreţinut non-stop deputaţi, dar când îl ai pe al tău, cine ştie cum ţi se nimereşte unul nepotrivit? Dar dacă deputatul tău se îmbolnăveşte? Că ei uneori îs nesăbuiţi, se duc pe la mare, pe la vânătoare, se mai joacă cu focul uneori. Dacă îl sperie un mistreţ? Şi îi apare enureza? Cui îi trebuie un deputat care se scapă în pat? Trebuie mai multe lenjerii, detergenţi, se aude că pamperşii pentru maturi se scumpesc.
Dar dacă e la plajă pe insule şi se sperie de o balenă albastră şi rămâne cu maxilarul blocat şi nu mai poate vorbi? Cui îi trebui deputat speriat de balenă? Cui îi trebuie deputat care nu poate vorbi? Să stea în Parlament şi să se joace cu degetele? Să intre în internet şi să caşte gura?
Dar dacă îţi nimereşte un deputat mâncăcios? Iaca sunt de aiştia, parcă nici nu-s graşi, dar mănâncă mereu! Unii umblă şi noaptea la frigider! Dar dacă nu mănâncă fasole, curechi, urzici şi leurdă, dar cere răcituri?
Însă cel mai mult s-a stresat poporul când a ajuns la situaţia terminală: ce faci când deputatul moare? Să întreţii un deputat nu e ieftin, dar să-l îngropi o fi şi mai scump: la masa de pomenire ar trebui să vină toţi colegii săi deputaţi. Şi fiecare ar putea să vrea să vină cu cetăţeanul său. Asta înseamnă să hrăneşti toată republica? Şi alte cheltuieli, de pomeni, de transport, de cavou. Se aude că există un nou proiect, ca deputaţii să fie culcaţi pentru somnul de veci într-un mausoleu construit în PMAN. Cică Dorin Chirtoacă a şi aprobat proiectul, că de altfel, era dus şi el în beci la Tighina. Să întreţii o mumie de deputat în mausoleu e prea scump. Cetăţenii s-au consultat şi au votat pentru o groapă comună, e cea mai rezonabilă variantă pentru cel mai sărac stat din Europa.
Majoritatea parlamentară s-a întrunit imediat şi a retras iniţiativa legislativă privind votul uninominal.
Marian Şura-Mura
