Alergia sezonieră (polinoza). Recomandările medicului

A venit primăvara, înfloresc florile și copacii, soarele în sfârșit încălzește pământul și, dintr-o dată, nasul se înfundă, apare strănutul, iar în loc de pâraie în pădure, vedem două șuvoaie din nas. Bunicile noastre găsesc imediat un motiv – „ai ieșit afară fără căciulă și cu haina descheiată”. 😊 Poate fi, dar nu e sigur.

Dacă această stare persistă mai mult de 7 zile, se poate suspecta că este vorba de o alergie sezonieră sau polinoză.

Ce este polinoza?

Polinoza este o reacție alergică la polenul plantelor. Sunt cunoscute mai mult de 1000 de specii de plante al căror polen poate provoca alergii. Și adesea dăm vina pe plantele care au un miros puternic sau un aspect neobișnuit. De fapt, totul este exact opusul. Cele mai neobservate plante provoacă cele mai severe reacții alergice. Polenul acestor plante (arin, mesteacăn, timoftică) este foarte fin, așa că este ușor dus de vânt pe sute de kilometri.

În zilele călduroase, particulele de polen plutesc în aer și atunci persoanele cu alergii încep să strănute, să tușească, iar uneori chiar să se sufoce.

Primele atacuri ale alergiilor sezoniere pot apărea mult mai devreme decât sosirea primăverii, din motiv că primii care înfloresc sunt coniferele, la mijlocul lunii februarie, apoi încep să înflorească mesteacănul, arinul, alunul, apoi modestele ierburi de gazon care provoacă o reacție alergică foarte violentă. Deoarece înflorirea lor are loc în timpul sezonului de înflorire a plopilor, oamenii cred adesea că este vorba de o alergie la puful de plop. 

Dintre toate formele de boli alergice, polinoza (rinoconjunctivita alergică) este cea mai frecventă în lume.

De ce totuși unii oameni dezvoltă alergii, în timp ce alții nu pot înțelege de ce suferă primii? Totul se rezumă la celulele imune umane. Unii oameni sunt hipersensibili la anumite substanțe (alergeni). Au loc o serie de reacții biochimice care declanșează un lanț de evenimente imune, care se finalizează cu eliberarea în sânge a histaminei, bradikininei și a altor substanțe care provoacă simptome alergice (strănut, rinoree, tuse și altele).

Predispoziția la polinoză se transmite ereditar. Dacă ambii părinți suferă de alergii, riscul ca copilul să dezvolte alergii crește până la 80%, iar dacă este vorba doar de unul dintre părinți, riscul la copii este de 20-40%. Dar chiar dacă niciuna dintre rudele apropiate nu are reacții alergice, riscul rămâne destul de mare – 10-15%.

Simptomele polinozei sunt:

• congestie nazală, mâncărime (prurit) nazală, secreții apoase abundente din nas, strănut frecvent și deranjant;
• mâncărime și roșeață a ochilor, lăcrimare, senzație de nisip în ochi;
• durere și uscăciune în gât, tuse, posibil dificultăți de respirație…

Deci, cum putem afla dacă este vorba de o infecție virală sau de o boală alergică?

Dacă simptomele persistă mai mult de 7 zile, iar starea se înrăutățește în aer liber (în cazul infecțiilor virale, dimpotrivă, respirația devine mai ușoară afară) și ați observat că agravarea stării are o anumită sezonalitate, atunci se poate suspecta o alergie sezonieră.

Dacă suspectați că dumneavoastră sau copilul aveți polinoză, este important să consultați un medic (medic de familie, pediatru sau alergolog). De ce?

Pentru confirmarea diagnosticului, identificarea alergenului, stabilirea unui tratament și prevenirea posibilelor complicații. Dacă nu este tratată, rinita alergică se transformă în astm bronșic.

Pentru îmbunătățirea stării pacientului, medicul poate prescrie antihistaminice, glucocorticoizi locali (spray-uri nazale), antagonist al receptorilor pentru leucotriene sau alte medicamente, în funcție de starea pacientului.

În plus, va indica o serie de teste de laborator pentru a determina natura acestei afecțiuni și cauza dezvoltării alergiei (adică tipul de polen). 

De exemplu: 

1. analiza generală a sângelui (unde este depistată eozinofilia, adică un număr ridicat al eozinofilelor)
2. examen microscopic secreție nazală pentru eozinofile (se găsește mai mult de 10% de eozinofili în frotiu)
3. IgE total – este imunoglobulina care participă în răspuns imun alergic și sigur că va fi mărit în boli alergice (dar dacă aceasta este negativă, nu înseamnă că alergie nu este)
4. testele alergologice care depistează alergeni specifici pentru persoana dată.

De ce trebuie să facem analize medicale dacă pacientul știe deja că, atunci când înflorește un mesteacăn sub geamul lui, îi curge nasul? Compoziția moleculară a polenului este foarte diversă și poate coincide cu cea a altor plante și chiar a insectelor. Aceasta explică apariția alergiilor încrucișate. De exemplu, alergia la polenul de mesteacăn și mere.

Testele alergologice ajută nu doar la identificarea alergenului, ci și la estimarea intensității reacției alergice la un anumit alergen, oferind medicului o înțelegere a riscului de dezvoltare a astmului și a prevedea rezultatele terapiei ASIT (imunoterapie specifică alergenilor). Și, cel mai important, alergologul vă va prescrie un regim alimentar individual în funcție de alergenul detectat.

În trecut, la diagnosticarea unei alergii, pacientului i se recomanda un regim hipoalergenic: eliminarea din viață a tot ceea ce ar putea provoca o reacție alergică. Acum, știind că persoana reacționează doar la polenul de mesteacăn, specialistul va recomanda evitarea contactului (de exemplu, mutarea pentru o perioadă) sau pregătirea pentru sezonul de înflorire.

Ce trebuie să faceți dacă aveți polinoză?

• Consultați medicul cu 2-3 săptămâni înainte ca planta „specifică” să înflorească, pentru a vă indica ce medicamente ar trebui să începeți să luați (cel mai adesea antihistaminice, cum ar fi cetirizina, loratadina etc.);
• Limitarea contactului cu alergenul „provocator”
• Petreceți mai puțin timp afară. Nu deschideți geamul în încăperea în care stați. Dacă este posibil, instalați aparate de aer condiționat cu filtre speciale. La întoarcerea acasă, schimbați-vă hainele, evitați să aduceți hainele de exterior în locurile unde dormiți. Spălați-vă fața, faceți gargară, clătiți-vă nasul cu soluție salină. Dacă este posibil, spălați-vă părul, mai ales dacă este lung, deoarece pe păr rămâne o cantitate imensă de polen, așa că, dacă te duci așa la culcare, toate eforturile sunt în zadar;
• Evitați să mergeți la țară, unde concentrația de polen în aer este mult mai mare decât în oraș. Dacă doriți să vă plimbați, ieșiți seara târziu sau după ploaie, când polenul se așează pe pământ;
• Asigurați zilnic curățenia umedă a spațiilor.

Articol realizat de medicul Valentina Gherman