Un președinte supărat
Ieri, șeful statului a consemnat 4 ani de la alegerea sa în funcție. A fost o decizie grea, luată după cinci tentative eșuate a Parlamentului R. Moldova de a alege un președinte. Timofti venea din justiție. Atunci, acest fapt a transmis cetățenilor un val de încredere și speranță.
Deși președintele nu a acceptat niciodată să facă vreo declarație sau să acorde vreun interviu pentru ZdG, noi am mediatizat constant evenimentele și, spre deosebire de domnia sa, nu ne-am supărat sau cel puțin nu ne-am afișat supărarea. Veți întreba ce anume am în vedere? Exact ceea la ce vă gândiți: în cei patru ani de mandat, șeful statului a respectat o consecvență de invidiat în raport cu ZdG, rămânând supărat pe noi, pentru un articol publicat în 2002 în cu totul altă publicație de presă, de cu totul alți autori. Era un articol despre averile judecătorilor, în care era vizată și familia actualului șef de stat, pe atunci judecător la CSJ. Nimic deosebit, nimic special. Un subiect de interes public. Un judecător printre alții: unii cu averi mai mari, alții cu un stil mai modest de viață. De ce autorii articolului ar fi trebuit să-l evite pe Nicolae Timofti? Greu de spus, deși președintele de acum anume asta crede: numele său nu trebuia inclus în vreun subiect de acest fel, întrucât nu dispunea de proprietăți și averi deosebite, în raport cu alți magistrați.
La un club de presă, desfășurat în prima parte a mandatului său, Nicolae Timofti a declarat public că rămâne supărat pe ZdG și că nu va accepta niciun fel de discuții cu jurnaliștii acestei publicații. Credeam că e o glumă, dar nu a fost.
Pe 15 iunie 2012, am contactat Președinția, solicitând un interviu șefului statului. Purtătorul de cuvânt a insistat să trimitem un set de întrebări, cel puțin niște repere, ca președintele să fie bine pregătit pentru dialog. Atunci l-am fi întrebat pe președinte cum s-a schimbat viaţa sa și a familiei sale, de când a ajuns în fruntea statului. L-am fi întrebat despre cumătrismul şi protecţionismul din viața publică, fenomene ce depășesc orice limită. Am fi insistat să aflăm cât de frecvent este solicitat de rude, cumetri, prieteni, ca să le acorde anumite favoruri. Am vrut să aflăm cum apar persoane fără merite sau chiar cu un comportament dubios pe listele celor decoraţi prin decrete prezidențiale. Altă întrebare ar fi fost despre magistrații cu afaceri incompatibile cu funcția de judecător, despre corupția din justiție, dar și despre ineficiența CCCEC-ului de atunci. „Reperele” i-au fost expediate, urmând o îndelungă așteptare.
Îmi amintesc că, pe 2 iulie, de ziua morții lui Ștefan cel Mare și Sfânt, la insistența repetată a ZdG, purtătorul de cuvânt ne-a comunicat că președintele nu ne va mai acorda niciun interviu. Fără explicații.
Au urmat alte tentative, prin care ZdG a încercat să realizeze un interviu cu prima doamnă, Margareta Timofti. Fără succes, deși refuzul niciodată nu venea din prima, urmând după promisiuni delicate.
Pe 23 martie se împlinesc 4 ani de la depunerea jurământului de către actualul șef al statului. Atunci îi și expiră mandatul. Timp de 4 ani am avut un președinte supărat pe noi, cei de la ZdG și parcă nu am vrea să plece din funcție ducând cu sine aceeași stare de supărare, pe care o poartă în suflet de 14 ani deja. Suntem deschiși în continuare pentru un interviu. Altul. Unul nou. Despre protejarea și afirmarea integrității teritoriale, despre respectarea normelor constituționale în vigoare și păstrarea intactă a tuturor prevederilor Constituției statului, despre neacceptarea adoptării unei Constituții noi, despre menținerea și respectarea statutului oficial al limbii moldovenești (nu române, nota autorului) ca limbă de stat a R. Moldova, despre păstrarea propriei neutralități politice, ca șef de stat, despre deținerea de către șeful statului a unei singure cetățenii, moldovenești (excluzând astfel posibilitatea deținerii cetățeniei române, nota autorului). Aceste secvențe sunt selectate din lista celor 10 obligații pe care și le asuma Nicolae Timofti pe 16 martie 2012, atunci când era ales președinte. Aproape toate le-a respectat, mai puțin garantarea integrității teritoriale a R. Moldova.
Un posibil interviu cu președintele ar mai putea fi și despre frică și frici, despre omenie, despre prezent și viitor, despre supărări și împăcări și, poate, despre nimic.
