Tulpina moldovenească și rădăcinile românești

Săptămâna trecută am avut ocazia să vizitez Georgia, având o invitație la o întrunire profesională. A fost prima călătorie posibilă, după mai mult de un an de pandemie. Dar faptul că provin din Moldova a făcut această călătorie aproape imposibilă.

Pentru a ieși din R.Moldova, dar mai ales pentru a intra în orice țară a lumii ai nevoie de un test PCR, care să dovedească că nu ai la moment COVID-19. Să faci un test cu 2 zile înainte de călătorie, mai ales un test în limba engleză, e o sarcină aproape imposibilă la Chișinău. Clinicile de stat nu au formulare cu rezultatele testelor în engleză, clinicile private le au, dar ofereau programări după 10 zile, adică pentru când trebuia deja să revin din călătorie. Unele clinici private nu fac programări deloc. Toate iau bani foarte mari pentru un test: 800 de lei. După o mare vânătoare de locuri disponibile la programare, am reușit să prind un loc de testare la o clinică privată în alt capăt de oraș, fapt care mi-a luat o groază de timp. Dar, am reușit, aveam deja la mână testul în limba engleză, biletul, asigurarea, când am aflat din nou că această călătorie nu este posibilă.

Cu o zi înainte de plecare, organizatorii m-au anunțat că trebuie să completez un formular pe pagina web a Ministerului de Externe al Georgiei, prin care să îmi anunț intrarea în acest stat, din ce țară provin și cu ce rută voi sosi. Mi-a părut ceva foarte simplu, ca să aflu imediat că e cel mai complicat lucru. Nu puteam să completez formularul, pentru că proveneam din R.Moldova.

A fost unul din puținele cazuri când am regretat că trăiesc în acest stat. Ministerul de Externe al Georgiei acceptă oameni, practic, din toate țările lumii, dar avea o listă neagră, cetățenii cărora nu erau acceptați sub nicio formă. India era în această listă, pentru noua tulpină și pentru numărul extrem de mare de infectați. Dar Moldova? De ce era în listă, dacă parcă nici tulpini moldovenești nu au fost declarate, nici cazuri nu prea multe, și numărul vaccinurilor disponibile parcă e ca în statele civilizate? Nu am înțeles exact de ce Moldova e în lista neagră, cert este că atunci când deschideai linkul să bifezi țara din care pleci, republica noastră nu apărea în listă. Ca un stat care nu ar exista. Apelurile la autoritățile georgiene au primit un răspuns trist: R.Moldova e în lista neagră a statelor periculoase din punct de vedere pandemic, niciun moldovean nu poate intra în Georgia.

Am încercat să văd care este atitudinea față de România. Da, românii pot pleca în Georgia, oricând, dacă au un test negativ. Dar dacă deții pașaport românesc, oricum nu poți pleca de la Chișinău. Trebuie să pleci în România, să ai un test PCR făcut în România, să zbori din România spre Georgia. Asta am făcut, dar asta a însemnat o mare risipă de timp și cheltuieli în plus. Totuși, la Aeroportul din București e alt secol în ale testării: poți să faci teste la orice oră de zi sau noapte, fără programare prealabilă, fără stres și fără să străbați orașul în lung și-n lat.

Devierea rutei mele prin București a fost o lecție usturătoare: în R.Moldova nu e suficient să fii un cetățean care respectă regulile, care plătește taxe, care luptă pentru drepturile omului, care nu comite încălcări, care respectă legile. Atunci când ai nevoie să pleci, acest stat îți va pune o mulțime de piedici de care nu ai bănuit, te va supune la cheltuieli de care nu ești pregătit și îți va consuma timpul pe care nu l-ai rezervat. Acest stat te va umili în așa fel încât să scrâșnești din dinți atunci când va trebui să revii.

Și a mai fost o lecție, una despre respectul de a fi cetățean român, deci european. Ajunsă la Aeroportul din Tbilisi, cu testul, pașaportul, biletul – toate românești, am fost admisă imediat, fiind informată, în limba engleză, că sunt binevenită în Georgia. Mai mult decât atât, la ghișeul de alături am fost mirată să aud o aclamație în limba rusă de la o pasageră: Я гражданка Румынии. У меня все румынское: и паспорт, и тест, и билет! Deci, mândria de a avea pașaport românesc sună frumos și în limba rusă.

Peste câteva zile, la plecare, după controlul de rutină al pașaportului, am primit o întrebare care a accentuat din nou confortul și disconfortul celor două cetățenii: “Sunteți cetățean european, văd că zburați în R.Moldova, aveți viză?”

Cum să le explic că nu am nevoie de viză, pentru că am o tulpină la Chișinău și niște rădăcini de care nu mă pot rupe.