Tradiţii europene ţinute în secret

Expresia „valori europene” a devenit, probabil, cea mai abuzată în ultimul timp, imediat după „te iubesc”. Indiferent de culoarea politică, chiar cele mai mari prostii, cele mai eclatante violări ale bunului-simţ, ale decenţei şi logicii sunt apărate cu referinţă la „valorile europene”. Aşa după cum, în anumite epoci şi ţări, oamenii se învinuiau reciproc de a fi anti-creştini, rezervându-şi privilegiul de a fi creştinii adevăraţi, astăzi lupta este purtată între „europeni” (adică vorbitorii în cauză, desigur) şi „anti-europeni” (respectiv, ceilalţi). Dacă într-o discuţie, ce-i drept mai rar, se cere o definire mai concretă a ceea ce reprezintă astfel de valori, pe lângă cuvintele-afiş precum „democraţie”, „statul de drept”, „drepturile omului”, definiţia furnizată va conţine (sau ne va face să înţelegem), probabil, următoarele:

1. European e ceea ce este emis de către liderii UE, având drept bază euristică faptul că a) în Europa totul ar fi mai bine, b) în Europa există UE, deci, c) UE este cauza bunăstării în Occident. Se uită de secolele de prosperitate şi progres în Europa, care au avut loc mult înaintea (!) fondării UE. Altfel, am putea raţiona că a) vreau să devin bogat, b) deseori bogaţii au maşini scumpe şi călătoresc în destinaţii exotice, ergo c) ca să devin bogat, trebuie să-mi cumpăr în credit maşină scumpă şi să prenotez o vacanţă pe insulele Bahamas.
2. Centralizarea puterii decizionale, în loc de descentralizare.
3. Inflaţia birocraţiei şi reglementarea tuturor aspectelor vieţii prin „standarde” stabilite la centru.

Problema apare atunci când realităţi istorice europene contrazic agendele geopolitice actuale. Iată unele tradiţii occidentale care par incomode astăzi.

Ostracizare. În societăţile medievale, dar şi în democraţiile antice greceşti, persoanele general recunoscute drept criminale şi imorale riscau de a fi expulzate. Astfel, în oraşul-stat Atena, exista anual posibilitatea ca populaţia să voteze expulzarea unui cetăţean pentru o perioadă de zece ani. Cel care primea cele mai multe voturi dintre cetăţeni avea zece zile pentru a părăsi ţara, iar încercările de a se întoarce înainte de termen erau pedepsite cu moartea. Asemenea practici erau frecvent aplicate şi în Islanda medievală. Varianta contemporană ar fi: „câştigătorului” anual i s-ar revoca cetăţenia, ar fi escortat la avion, fiind liber să aplice pentru azil în restul lumii. Probabil ar fi o frână puternică pentru criminalii recidivişti.

Federalismul stă la baza fondării SUA. Pas cu pas, instituţia sa a fost erodată în vederea „consolidării” (iarăşi, un cuvânt favorit al birocraţilor) puterii centrale. Majoritatea statelor federale sunt federale, mai degrabă, pe hârtie, un exemplu remarcabil fiind Rusia, care, după perioada fragmentării feudalismului medieval, s-a aflat într-un permanent proces de centralizare şi militarizare. Federalismul american, aşa cum a fost conceput de către părinţii-fondatori şi preşedinţi precum Thomas Jefferson şi James Madison, a conţinut două elemente-cheie, care ar părea „scandaloase” şi „periculoase” în majoritatea „federaţiilor” de astăzi: 1) dreptul ca un stat federal să se retragă din uniune, aşa cum a aderat în mod voluntar, 2) posibilitatea „nulificării”, adică ignorarea unor legi federale, dacă statul membru consideră că legea respectivă ar depăşi atribuţiile constituţionale ale guvernului federal. Aceste două elemente erau considerate cele mai bune arme ale populaţiei împotriva unei potenţiale tiranii.

Impozite reduse. Rareori vreun consultant internaţional ne îndeamnă să fim ca Liechtenstein, Monaco, San Marino sau Andorra în privinţa impozitelor. Anguilla, o insulă din Caraibe cu statut de dependenţă britanică, are, potrivit site-ului „Taxrates.cc”, un impozit la salariu de 0%, TVA 0 % şi impozite corporative de 0%. Puţin probabil că birocraţilor europeni, cu toate declaraţiile lor în favoarea „comerţului liber”, le-ar plăcea ca majoritatea companiilor de pe continent să fugă într-o oază fiscală numită Moldova. Într-o asemenea situaţie, cel puţin Gerard Depardieu s-ar fi simţit la noi ca acasă, nefiind nevoit să se ascundă de socialismul francez (şi 75% impozite) în Republica Mordovia din Federaţia Rusă.