Testarea cu gaze
Sunt 30 de ani de când trăim șantajul cu gaze. Îndată cum o autoritate din R. Moldova face o declarație (sinceră sau contextuală) privind cooperarea mai strânsă cu UE sau susținerea oricărei cauze care nu convine Kremlinului, chestiunea gazelor apare pe agendă fie imediat, fie odată cu apropierea perioadei reci a anului.
Nu, nu Putin sau Rusia sunt de vină că ne e frig. De vină sunt toate pleiadele de politicieni care s-au perindat la guvernarea R.Moldova în cei 30 de ani, lăsându-se corupți de vacanțe și alte beneficii primite la Kremlin, în schimbul unor contracte dezonorante pentru acest stat și cetățenii săi. Replica despre faptul că aceștia sunt giganții gazelor și trebuie să fim speriați în fața lor nu mai trebuie nici măcar amintită. În 30 de ani au existat atâtea exemple despre state care au reușit să iasă din această zonă de dependență energetică, dar și exemple despre modul dezonorant al Rusiei de a aborda problema gazelor în relație cu alte state, încât a devenit emblematic: nota de plată pentru gazele rusești nu conține doar o taxă financiară substanțială, ci și o taxă a umilinței și cinismului.
Cum au reușit Statele Baltice să iasă din această dependență, fără să rămână ostatici ai unor contracte paralizante? Cu ajutorul unei clase politice europene, transparente și puternice. Desigur, în acest moment, lipsa gazelor creează probleme și mai mari clasei politice de la noi: au promis vremuri bune, dar țin oamenii în frig, pe când Dodon, Voronin, Timofti, Lucinschi, Snegur nu au făcut așa ceva! Ba da, au făcut, datorită lor am ajuns aici.
Dar cu cât mai dificilă e o problemă, cu atât mai vizibilă va fi inteligența sau incapacitatea acestei guvernări de a o rezolva. Acum, după atâția ani, soluția trebuie să conțină neapărat următoarele elemente: să avem gaze, dar și onoare, să respingem ofertele exagerate, dar să nu înghețăm, să găsim variante alternative, dar repede, să găsim gaze rapid, dar ieftin.
Aș mai adăuga faptul că actuala guvernare trebuie să asigure toate aceste soluții în condiții de maximă transparență. Oamenii trebuie să știe prețul gazelor, al acțiunilor guvernării, al succeselor sau al eșecurilor. Dacă cineva îi face Moldovei un cadou – oamenii trebuie să știe, dacă cineva îi aplică o menghină – tot trebuie să știe.
Dacă urmează ca prețul gazelor să fie compensat pentru unele categorii de consumatori, e iarăși nevoie de transparență. Dacă consumatorii de la oraș vor fi recompensați pentru că prețul la gaze este exagerat de mare, ce vor primi în schimb locuitorii de la sate, care rămân să se încălzească iar cu tizic?
Dar cel mai important, dacă consumatorilor din regiunea transnistreană li se permite un preț preferențial, atunci exact același preț ar trebui oferit fiecărui cetățean din R.Moldova. Dacă regiunii transnistrene i se permite consum pe datorie, atunci toate regiunile au același drept.
Uitându-mă pe pagina web a Moldovagaz, văd mai multe anunțuri privind somarea consumatorilor datornici cu debranșarea, penalizarea etc. Nu și în adresa consumatorilor transnistreni, care, pentru moment, sunt cei mai mari datornici pentru consumul de gaze. Asta pentru că guvernele pe care le-a avut R. Moldova au fost mereu restanțiere la capitolul transparență și explicarea adevăratelor componente ale problemei, dar și a adevărului despre prețul căldurii și al frigului. Gazele devin cel mai bun test al rezilienței, pentru guvern, cetățeni, parteneri, morali și imorali.
