Rusia se isterizează pe loc gol

Rusia a explodat din nou. Pentru a doua oară, consecutiv, de la încheierea alegerilor prezidențiale, deși Vladimir Putin a fost printre primii șefi de state care i-a adresat felicitări Maiei Sandu, alături de binecuvântarea Patriarhului Întregii Rusii, Kirill.

În relațiile Rusiei cu R. Moldova toate rămân pe vechi. În loc să se simplifice, lucrurile se complică. Din vina fostului președinte? Din cauza noului? Sau problema e în felul de a fi al Rusiei și de a trata relațiile sale cu R. Moldova?

După ce l-a primit pe Iohannis la Chișinău și vizitase Kievul și Bruxelles-ul, mai multă lume s-a așteptat că o nouă vizită a Maiei Sandu ar putea urma la Moscova, mai ales că, imediat după alegeri, Sandu a avut o întrevedere cu ambasadorul Rusiei la Chișinău, Oleg Vasnețov, în cadrul căreia își anunțase disponibilitatea de a dezvolta relații bune și „complexe” cu Rusia, dar în baza unor înțelegeri serioase. A fost o declarație firească a Maiei Sandu la început de mandat, dacă ținem cont că, în cei 4 ani de președinție, Igor Dodon se așternuse țol la picioarele lui Putin, iar relațiile Moscovei cu Chișinăul nu se mai încadrau decât formal în rigorile unor relații externe. Până la urmă, în loc să plece Maia Sandu, la Moscova a plecat Igor Dodon. Ceea ce a urmat cunoaștem. În locul unei dezamorsări a relațiilor – un și mai mare declin. Moscova a folosit ca pretext, pentru perturbarea relațiilor, declarațiile Maiei Sandu despre retragerea trupelor ruse de la Nistru (deși Sandu nu declarase altceva decât ceea ce declarase și alți președinți până la ea, cu excepția lui Dodon). Kremlinul a amenințat cu „destabilizarea situației în regiune” și o posibilă repetare a acțiunilor militare din 1992 la Nistru, în cazul în care Chișinăul va insista pe demilitarizarea Transnistriei. Miza Moscovei că vor putea provoca simpatii pro-ruse la Chișinău și că rușii din R. Moldova se vor ridica în apărarea intereselor rusești la Nistru a eșuat. Rușii din R.Moldova, ca și cei din Rusia, s-au convins că interesele la Nistru, ca și în Crimeea, în Donbas și în orice altă zonă de conflict din spațiul ex-sovietic, sunt ale mafiei politico-economice ruse, și nu ale Rusiei. Rușii, cum umblau flămânzi și goi, cerându-și drepturile în stradă, așa și umblă.

Săptămâna trecută (21 ianuarie), autoritățile ruse s-au isterizat din nou, după ce Curtea Constituțională (CC) a declarat neconstituțională Legea cu privire la statutul special al limbii ruse pe teritoriul R. Moldova, votată, cu încălcarea mai multor proceduri legislative, de satrapii lui Dodon, Șor și Sîrbu în noaptea de 16 decembrie, la ultima ședință din sesiunea de toamnă-iarnă a Parlamentului. Rusa, conform legii, urma să devină „limbă de comunicare interetnică, care se folosește alături de limba de stat”. Practic, a doua limbă oficială. Superioară primei, de fapt, pentru că devenea obligatorie și pentru comunitatea majoritară. „Tratamentul preferențial al limbii ruse contravine Legii Supreme, Constituția nu prevede sintagma „limbă de comunicare interetnică”, Limba Română este limbă de stat în R. Moldova”. Este verdictul Curții. Prin decizia sa, CC punea punct speculațiilor electorale făcute de-a lungul ultimilor 30 de ani privind statutul limbii ruse în R. Moldova. Moscova a reacționat brutal. Ambasada Rusiei în R. Moldova, Duma de Stat și Externele ruse au pus tunurile mediatice pe CC, PAS și Maia Sandu, acuzându-i de „lipsă de bun simț”, „blasfemie”, „rusofobie”, „minimalizarea rolului limbii ruse în societatea moldovenească”, „jignirea” Rusiei și rușilor din R. Moldova”, „privarea minorităților de dreptul la o coexistență armonioasă”, „incitarea la ură interetnică” și „îndepărtarea Moldovei de la soluționarea conflictului transnistrean”. Mai rămânea să i se declare R. Moldova război, că în rest au fost de toate, urmare a complexului de vasalitate pe care l-a manifestat Igor Dodon timp de 4 ani în relația cu Kremlinul. Cu adevărat, oamenii slabi creează probleme mari. Dacă a ajuns Moscova să ne redacteze Constituția după bunul ei plac (să ne declare stat polietnic și rusa limbă de comunicare interetnică), e îndrăzneală mare, nu? Și obrăznicie. În ce temei, în baza căror norme juridice internaționale? Rusia este stat federal. Câte limbi de stat are Rusia? În Parlamentul de la Chișinău (și în alte instituții de stat) se comunică și în rusă, nu doar în română. În Duma de Stat, în care alte limbi se țin ședințele, în afară de rusă?

Limba rusă în R. Moldova nu are probleme (mai degrabă româna are, dar ăsta-i alt subiect). Și nici rușii din Moldova nu au probleme de limbă. Dacă vreți să vedeți cum arată un stat în care minoritățile au probleme iar limbile le sunt discriminate, mergeți în Ucraina, nu căutați „potcoavele lui Ginghiz Han” în R. Moldova. Dacă rușii (nu vorbesc de cei bolșevizați pe viață sau komsomolizați de Dodon) ar avea probleme, ei din prima zi în care Dodon, asmuțat de Moscova, a declarat că îi va scoate la proteste, ar fi fost deja în stradă. Sau: cine în afară de „socialiștii” lui Dodon s-au mai poticnit de decizia CC? Se întreba, confuz, zilele trecute, Corneliu Furculiță de la PSRM unde sunt partidele de stânga, de ce tac, de ce nu dezaprobă decizia Curții? Probabil, pentru că au lideri mai cărturari. Sau nu sunt atât de speculanți ca și socialiștii. Sau poate pentru că țin minte că fumul pe care încearcă să-l facă socialiștii în jurul limbii ruse, au încercat, la începutul anilor `90, să-l facă și Interfrontul, iar în 2002 – și comuniștii lui Voronin. Și toate sub coada calului.

Să fie clar: decizia CC nu e împotriva limbii ruse, așa cum speculează Dodon și cine a mai rămas pe lângă el. Decizia pune în drepturi egale limbile tuturor minorităților din R. Moldova, conform Cartei Europene a limbilor minoritare și regionale, și nu a vechilor stereotipuri proimperiale rusești. Nu au probleme în R. Moldova nici limba rusă și nici rușii. Iar dacă și există, ele sunt în mintea bolnavă a Kremlinului, Dumei de Stat, Externelor ruse, Ambasadei ruse la Chișinău…